Pastel cu boi, Paste-l cu boi, Pastele mamii lor de boi …

cowgirl

Speranta se lasa pe spatar obosita. Problema cu programul de la 9 la 5 e ca-ti mananca toata ziua. E drept ca nu te trezesti cu noaptea-n cap dar dupa ce-ti bifezi plecarea de la birou nu-ti mai ramane timp decat sa opresti la vreun restaurant unde sa cinezi cu colegii sau odata intrata in casa sa te multumesti cu o salata si putina branza, o carte buna, un film anonim, decat sa razi de una singura mai bine niste lacrimi cinstite, eliberatoare de stres. O viata stereotipa pe care numele ei parea o gluma, Dantelesca. Maica-sa plecase sa asiste medical niste reumatisme italiene si se marita cu primul pacient iesit in cale. Ea si taica-sau, inca perplex de la divort, au fost invitati la nunta. La plecare, pe langa pupaturi, mireasa le-a pus la pachet si niste prajituri, paste semipreparate si o sarsana de mirodenii. Puteau face schimb de case in concedii ca sa nu plateasca pe la hoteluri. Pe fondul asta fericit Speranta reusi cu brio la facultate. A terminat-o in primii 20, odata cu relatia ce trena de vreo 2 ani cu cel pe care il crezuse a fi ‘iubirea vietii ei’. Subiectul adoratiei n-avea chef de insuratoare. De ciuda se angaja la o multinationala. Inchirie o garsoniera aproape de centrul Bucurestiului. Taica-sau, ramas la Suceava, ii furniza mici suplimente cat sa duca o viata indestulata. Maica-sa ii trimitea regulat dragoste, banii ii punea deoparte pentru educatia gemenilor pe care ii adusese intre timp pe lume.
Acasa o astepta o telegrama. Matusa Dorica o invita la inmormantarea lui taica-sau. In ce mai ramasese din familie inca functiona simtul umorului. Tatal ceruse sa fie inmormantat in pantaloni scurti si geaca de piele sperand ca il vor refuza pentru tinuta neregulamentara. Ar fi luat si un pachet de tigari dar preotul refuzase sa-l primeasca in biserica cu buzunarele pline. Dar nu asta fusese marea lovitura, pusa in circumstantele date in carca sortii, ci faptul ca sase luni mai devreme taica-sau vanduse vila din oras si cumparase o bojdeuca in coasta muntelui si o cireada de boi. Boi si vaci, mai multi boi. Peste gard de Ucraina. Era unica mostenitoare. Ii mai lasase si o scrisoare in care se destainuia ca presimtise ca moare, il chinuia rau inima, si nu avea de gand s-o lase si pe ea sa-si scurteze viata pentru lucruri fara importanta. Sperantei i se interzicea sa vanda ‘avutia’ timp de 3 luni. Daca o facea, trei sferturi din bani reveneau unei organizatii de caritate care lupta contra violentei indreptate impotriva animalelor. Speranta aproape ca il ierta stiindu-l un mare fan al filmelor western, ii zapacise copilaria cu John Wayne si Bonanza, dar ea era mai mult genul ‘car frumos cu patru boi’, impins usor de la spate de penelul Maestrului Grigorescu. Cum tineretea i se scurgea printre degete si nu avea in anturaj niciun milionar de care sa se agate, isi ingadui sa cada pe ganduri o saptamana inainte de a se dedica cu predilectie boilor. In fond ce stia ea despre animale? Raposatul avusese totusi bunul simt sa plateasca o familie de munteni ( oameni care traiau la munte si nu din cei veniti din Muntenia sa vada manastirile ) sa aiba grija de gospodarie pentru doua saptamani. Inarmata cu carnetel si pix lua notite. Boii erau niste animale incapatanate si vacile ii urmau. Ca sa faci vaca sa dea lapte trebuia sa te porti frumos cu boul. Boul nu era vreun taur furios ci doar o capatana rezistenta la subtilitati. Boii care pasteau si dormeau erau mai multi decat vacile care dadeau ceva la schimb si contabilitatii. Situatia trebuia privita de-a-n boulea.
Cand si-a dat demisia n-a plans-o nimeni. Orgoliul i s-a pipernicit ranit. Nu fusese decat un cod de bare inlocuit cu alt cod de bare. Prieteniile fusesera doar companii agreabile de luat cina. Ca pastorita cu facultate avea cele mai frumoase rochite pe partea aia de Moldova. Pentru o fata crescuta la oras cu drag si simtire era de mirare ca reusea sa-si duca si aduca cireada de pe colinele verzi fara sa darame gardurile vecinilor. De dupa garduri ochii abia se tineau sa nu izbucneasca zgomotos. Boii raspundeau doar la comenzi in limbi straine, nimeni nu-i spusese ca marea majoritate erau de import. Vacile mugeau indiferent. Intru slava Domnului si spre binele personal macar cireada avea o viata sexuala sanatoasa. In toamna astepta deja nepoti. Si vizita veterinarului. Veterinarul, un fost student eminent dar lipsit de rude si relatii pe la cabinete particulare sau directii foste zootehnice, se pripasise la dracu-n praznic si numai faptul ca la nevoie baga mana in fund il deosebea de calugari. Fecioarele satului il bagau sub masa cand se tineau de frig la crasma iarna. Barbatii isi tineau mai tot timpul topoarele pe umar. Cand o vazu pe Speranta isi dadu seama ca si barca lui pneumatica a fost in stare sa ajunga in sfarsit la mal. Pentru fata fu tot dragoste la prima indeletnicire prietenoasa cu mediul inconjurator.
Cu o saptamana inainte de nunta se inchise testamentul. Averea a fost trecuta pe numele ei. Boii adica. Avocatul, venit cu masina de la oras, inca injurand de mama focului, ii intinse un biletel, o puse sa semneze de primire si isi lua talpasita. Speranta recunoscu scrisul batranului tata:
„Ai dat ochi cu veterinarul? Aaaaaa, ai pus deja mana pe el!!! Sa fiti fericiti! Tata”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s