Mi-ss după chipul şi asemănarea lui

papusi-9

Petru lucra în tura de noapte, când Dumnezeu era obosit. Într-o astfel de dimineaţă, Dumnezeu s-a trezit c-o ploaie de stele pe noaptea ce, întoarsă pe dos, putea fi folosită drept pilotă. Cu Duhul Sfânt plecat după cafea, se apucă să evalueze situaţia. Şi nu era roză. Jumătate dintre pământeni mormăiau mahmuri, un sfert fumau la baie, dacă erau 5% care să spună o rugăciune şi alea erau şi babe, şi urâte! Unde erau călugăriţele de altă dată? Nu că ar fi încurajat autoflagelarea, dar aveau pulpa tânără, zdravănă, făceau ca sacrificiul să-i ajungă la urechi …
Când apăru Petru la raport, cu rezumatul ştirilor, dădu o ordonanţă de urgenţă, mare concurs de frumuseţe! Ce artistă îi va prinde sfinţenia mai abitir de laţul clipei, va fi întâmpinată cu covor roşu, la Poarta Raiului şi un loc, aproape veşnic, la Lojă. Chipul lui merita cioplit! Pământenii fuseseră avertizaţi că ale lor nu intrau în competiţie, chipurile circulau în ilegalitate. Nu-şi mai dorea arţag în Rai, mai ales după povestea din care scăpase doar Noe. Petru, chiar dacă epuizat, se animă un pic. În ultima vreme dracii îl distrau mai bine decat paracliserii ce intonau pe nas …

papusi10

Maria era pictoriţă. Se prezentă cu o icoană suflată în praf de aur. Dumnezeu era înfăţişat în togă argintată şi cu o aură demnă de un ego primordial.
Ana aproape că se zidi în propria mănăstire, sculptându-l falnic şi binevoitor.
N-au lipsit cubistele, suprarealistele, impresionistele, cupletistele, mimele, poetesele imaginii, fotoşopistele şi nici naivele. Mai la urmă m-au lasat şi pe mine să intru în competiţie. La artă populară. Căci lui Dumnezeu îi place omul sărac. N-aveam nici după ce să beau apă! 
Am făcut şi eu o păpuşică, dintr-un ciucălău (cocean de porumb) învelit în cârpe, cu ochi storşi din creion chimic şi gură din suc de cireşe. Petru s-a ţinut tare, că doar nu era, tocmai el, să molipsească cerurile de apoplexie! „Blasfemie!”, au strigat, mascând gropiţele din obraji, cetele de îngeri. Numai Dumnezeu a râs.
– Nu mă deranjează cârpele second-hand, dar de ce a trebuit să pui şi etichetă?
– Pentru că uiţi cum mă cheamă, Doamne, şi m-am săturat să tot răspund când tuni şi-o fulgeri pe Mihaela.

papusi-hertea-1

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.