Degeaba

 

Ma trage timpul dupa el in hau,
mi-e sila ca s-a facut
frate de cruce cu gravitatia,
imi infig unghiile si
piatra ma respinge,
ea si timpul se slefuiesc impreuna.
Cand mai inghite si el in sec
se isca crapaturi
pana in iliac de munte
si-mi prind de degete
toata fiinta mea,
care se impotriveste
dezbinarii incurajate
de stapanire.
Trage de mine timpul
si-i ramane trupul pe mana,
simt frigul si bucuria
iminentei lui victorii
dar il reped si-mi iau
pielea si oasele inapoi.
Intre timp, in lipsa mea,
s-au zbarcit,
au rasuflat prea putin,
prea pe usurate.
Ma rade ca-s urata perversul timp,
i-ar fi placut sa-mi rasuceasca mintile,
sa-mi zvarle carnea la abatorul de gunoi,
n-a existat vreodata o punte intre noi,
el fura lacrimi,
eu ma declar batista.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s