Degeaba

 

Ma trage timpul dupa el in hau,
mi-e sila ca s-a facut
frate de cruce cu gravitatia,
imi infig unghiile si
piatra ma respinge,
ea si timpul se slefuiesc impreuna.
Cand mai inghite si el in sec
se isca crapaturi
pana in iliac de munte
si-mi prind de degete
toata fiinta mea,
care se impotriveste
dezbinarii incurajate
de stapanire.
Trage de mine timpul
si-i ramane trupul pe mana,
simt frigul si bucuria
iminentei lui victorii
dar il reped si-mi iau
pielea si oasele inapoi.
Intre timp, in lipsa mea,
s-au zbarcit,
au rasuflat prea putin,
prea pe usurate.
Ma rade ca-s urata perversul timp,
i-ar fi placut sa-mi rasuceasca mintile,
sa-mi zvarle carnea la abatorul de gunoi,
n-a existat vreodata o punte intre noi,
el fura lacrimi,
eu ma declar batista.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s