Cu dragostea nu-i de şagă

( Some like it hot, 1959 )

Saşa renunţase să se mai certe cu viaţa. O lăsase să facă ce vrea. Aşteptând să-i vină rândul la coafor, se lăsă căutat, pe la subsuori, de amintiri. Îşi începuse viaţa sexuală târziu, pe la 17 ani, pe când prietenii lui se lăudau cu cel puţin 2 ani de experienţe. Nepoata unei vecine, venită în vacanţă, îl ademenise să vadă ‘Dirty dancing’ împreună. Şi acum i se făcea pielea ca de găină, când se întâmpla să audă bucăţi muzicale din film! Cleo era asemeni împărătesei pe care o dezbrăcase de nume, când languroasă, când sălbatică, râzând când îl punea în încurcătură, ameninţându-l cu pedepse amorale, când se holba neîncrezător. Puţini bărbaţi au norocul să dea peste o astfel de femeie. În trei săptămâni îi aliniase hormonii cuviincios şi transformase băieţandrul tandru şi rusinat într-un bărbat atent şi sofisticat. N-ar fi putut să-i ceară să rămână pe loc … Cleo îl ridicase de pe jos, îi suflase pe aripi, după care păşise în interiorul limuzinei şi plecase la braţul celui puternic, să-şi înfăptuiască destinul. Fusese atins, şi destul de deştept să preţuiască.
La scurt timp s-a îndrăgostit de Amelia. Neîncepută şi foarte frumoasă. Păreau zimţati unul pentru celălalt. O ceruse de soţie într-o dimineaţă în care îl trăsese din vâltoarea războaielor nopţii înapoi în lumină. Îi pusese tăcerea pe buze, aveau timp. La o petrecere fără nimic special, mohorât studenţească, s-au îndrăgostit amândoi de acelaşi bărbat. Au urmat nopţi de chin şi răzbunare subînţeleasă. Sexul le supravieţuise. Ea a fost cea aleasă, el s-a blestemat singur. A început să bată la picior barurile frecventate de homosexuali, cerşind sex. Toţi îl satisfăceau şi niciunul. Disperat că ar putea distruge cât de puţin mai rămăsese din el, s-a mutat într-un alt oraş. Şi-a schimbat stilul vestimentar şi lungimea părului. Numele unisex îl avantaja. N-ar fi putut spune că era fericit, dar îşi cumpărase răgaz cât de-o speranţă.

O mână îi prinse de scalp o şuviţă căzută pe umăr. Mirosea a lăcrămioare. O prinse de mijloc şi îşi frecă faţa de pântecul aproape gol. O fâşie fină, de bumbac, i se lipi de gură. Suflă uşurat. Fata începu să râdă în hohote. Îi mângâie faţa şi îl sărută pe gură, după care tresări, strigată să se aşeze pe scaun.
– Lavinia!
Saşa tresări, la rândul lui, ce-l apucase? Trebuia să-şi ceară scuze, doar ce-o gâdilase un pic, nu urmărise altceva! O privi în oglindă. I se păruse o fetişcană, dar de la depărtare se copsese cât să dea în pârg. Îl privi fără jenă şi-i făcu cu ochiul, zâmbind. Îşi va cere scuze la plecare.
Se vopsiseră cu aceeaşi nuanţă: vişină putredă. La ieşire s-au prins de mâini, râzând ca nebunii. După zece paşi ştiau deja că le plac aceleaşi cărţi, nu şi aceleaşi filme, vorba lungă, vinul dulceag şi zaţul amar. Două săptămâni au făcut cumpărături împreună, s-au aşteptat de la serviciu, au văzut câteva filme şi chiar şi o piesă de teatru. S-au sărutat o singură dată. Cast. Apoi l-a invitat la ea acasă. Cu tot ce mai avea pe lume. Venise vremea să-i spună. Sau să plece. Dacă ar mai fi putut …

Colegii o văzură pe Lavinia ţinându-se de mână cu altă femeie. Dacă femeile o arătau cu degetul, râzând dezagreabil, bărbaţii se dădeau peste cap să şi-o treacă în palmares. Şeful însuşi o strânsese de pulpă, pe sub masă, în timpul unei şedinţe. Când încercase să-i bage mâna între picioare, îl plesni cu dosarul de fezabilitate şi, fără să facă vreo reclamaţie, se angajă la altă firmă.

Saşa îşi promisese să meargă doar pentru cină. După o săptămână de concediu medical, timp în care n-au avut putere în picioare nici cât să iasă după pâine, şi-a adus tot ce nu-i încăpuse în geanta de umăr. Lavinia nu întrebase absolut nimic.

Şefa de personal icni nervos. Lavinia se căsătorise cu un bărbat! Îi adusese o copie după certificatul de căsătorie. Atrăsese în firmă câteva contracte importante şi consiliul de administraţie o răsplătea cu o vacanţă în doi, pe Mediterana. Când lăsă să-i scape informaţia, la o cafea, citi pe feţele celorlalţi aceeaşi perplexitate. Oare Saşa ştia? Saşa era o femeie extraordinară, o cunoscuseră la petrecerile firmei. Apoi o colegă o văzu pe Lavinia strângând în braţe un bărbat, la o seară de balet. Bărbatu-său o liniştise, c-o fi fost vreo rudă, dar femeia nu se lăsă convinsă. Bărbaţii mereu se acopereau între ei. Hotărâră să trimită o anonimă. Saşa merita să afle că va fi părăsită curând, pentru un bărbat.

Saşa citi de două ori scrisorica fără antet (tăiaseră coala de hârtie din scurt, dar mirosul de firmă rămăsese). La inceput fu cuprins, neînţeles, de gelozie. Ca un pumn încâlcit între inimă şi vintre. Apoi îşi dădu seama că era gelos pe el însuşi. Lavinia ar fi râs, dar nu avea să ştie niciodată.

La firmă toată lumea a aşteptat, cu sufletul la gură, să se întâmple ceva. O perioadă au disperat. Apoi totul s-a lăsat uitat.
Saşa şi Lavinia încă se mai iubesc.

unora-le-place-1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s