Obiceiuri la români

tits-1

Era trecut de miezul nopţii, visele îşi făceau de cap pe coclauri, liniştea din bloc le păzea interesele. Când s-a auzit soneria, am vrut să cred că mi se părea. Ar fi putut să fie o maşină a poliţiei, ce făcuse pană între două nervuri cerebrale sau alarma vecinei, semn că, chiar lipsit de ou bătut, cozonacul i se rumenise, frumos, în cuptor. Ţipătul pe bază de baterie nu s-a oprit. Monştrii sunt greu de ţinut la uşă. Aveam pe undeva un neglijeu, special pentru astfel de oportunităţi, croială adâncă, îndrăzneaţă, întunecat, elegant. De lene, am deschis în tricoul pe care nu mai avusesem putere să-l dezbrac.
– A murit mama!
Mi s-a aruncat în braţe, scâncind umed. Am închis uşa, cu grijă, să nu audă şi strigoii vecinilor.
L-am dus în pat şi l-am legănat cum m-am priceput mai bine. Pe la prânz m-am apucat de micul dejun, sexul de consolare cere sacrificii, dar şi combustibil.
Am continuat până a fost destul de coerent încât să ceară hârtie, creion şi sugestii pentru înmormântare. Ne-am împărţit sarcinile. El s-a ocupat de cimitir, dric, băutură şi popă. Eu de îmbăiere, ţinută, pomană şi colivă. Marcela, maică-sa, lăsase cu limbă de moarte, de fapt într-o discuţie anterioară, că prefera pălărie şi nu batic. Popa era un clasic în viaţă, nu te trimitea la Domnul cu ifose moderne. Până la urmă a trebuit să-i pun voaletă, pălăriei cu pene de struţ îi ieşeau ochii de cobalt afară din sicriu. Sicriu masiv, de stejar, capitonat cu mătăsuri şi voaluri albe-argintii, niciun rabat de la calitate. Pe drumul spre cimitir am făcut conversaţie rudelor îndurerate, am descreţit frunţi căzute pentru momentele de selfie, cu două-trei glume, plasate ingenios. La pomană a fost mare înghesuială, Marcela fusese foarte populară. A trebuit să închiriem tot restaurantul. Unii au şi dansat, căci răposata fusese prim-balerină în tinereţe. Una peste alta, înmormântarea a fost un succes. Câteva firme de pompe funebre ne-au cerut modelul, pentru comenzi viitoare. După cocktail-ul de patruzeci de zile m-a părăsit. Îi aduceam aminte de mama. Poate dacă s-ar fi oprit mai des din suptul la sân, am fi avut timp pentru mai multă conversaţie …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s