Suflet obosit, adormit pe aripi de gâze, gândul împotmolit în întunericimi confuze, să respire îl stârnea, în vene, un ultim efort, uitarea şi visul lâncezeau în confort. Lăsă murmurul să răscolească amintiri, în căutarea balastului fostei iubiri, arheologie de timp liber, de foame şi bani, inscripţii pe cutii asociale de castani. Îl muşc de ureche în timp ce-i promit că n-am de gând să mă las de iubit, tresare, acuzându-mă de-ndeletniciri de fiară, din neatenţie am declanşat alarma nucleară!
