Apocanlipsa

hurricane

Vine prapadul,
copacii isi scriu avertismentele pe geam,
in lume se infrunta azi blesteme,
nici eu rabdare parca nu mai am.
– Doamna, pot sa va iau acoperisul?
ma intreaba un uragan politicos,
am un copil cam nevricos acasa
si nu pot sa ma-ntorc fara ceva frumos.
– Luati si candelabrele dar aveti grija cu oglinda,
daca se sparge ne urmaresc ani grei de ghinion,
nah ca a luat-o si pe Matilda,
pisica cu maniere de salon!
– Va suparati daca iau eu palaria?
ma-ntreaba un tiganus de vant pribeag,
ramas la urma sa nu-ncurce vijelia
si nu mai aveam niciun chef de artag.
O ploaie se porni si-nghesuita
intre franturi care sfideaza si hotii si neferii,
cu talgerele iminentei batandu-mi in urechi
n-am apucat sa vad ca inima-mi luase foc si se cazneau sa ma salveze pompierii.
A fost prapad azinoapte, lesuri cer reanimare in spitale,
am un transplant de primavara asteptand la rand,
pe sub tarana termite recicleaza dezastrul in furnale,
cuvantul e usor beteag si ca sa vii am sa-ti trimit un gand.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s