Cu pensia hai-hui

knitting-1

Am îmbătrânit. Mi s-au umflat gleznele şi mijlocul şi din sandalele retrogradate la platfus se văd doar monturile. Din ce-am muncit statul de-abia poate să-mi plătească pensie. Nu-mi ajunge nici de medicamente, aşa că dis de dimineaţă plec de-acasă. Dacă mă caută Ştie-ea-cine, măcar să nu mă găsească la adresa de domiciliu. Ca să se scuze că a dat de băut pe banii mei, statul m-a compensat cu transport în comun gratuit. Singura mea bucurie. Cum îşi crapă soarele ochii pe batista nopţii îmi beau cafeluţa, pun ghemele şi andrelele în coş şi pe-aici ţi-e drumul! Circul cu autobuzul. Şoferii mă păstrează şi la depou. Am cu mine, în geantă, special pentru ei, biscuiţi copţi în casă şi un termos cu ceai de plante. Ajută la ficat. Dacă au chef de miting sau au şedinţă, schimb ruta. Trec printre oameni la fel cum alţii suflă în păpădii. Foarte puţini bărbaţi ştiu să meargă cu autobuzul. Nu mai oferă locul nimănui. Îi mai înţep uneori cu andreaua, dar caută gâlceavă şi înjură grosolan. Unii adorm de-a dreptul, tăbăciţi de viaţa de familie. Cei ieşiţi la pensie privesc neîncrezători, să nu care cumva să le furi ziarul sau ochelarii. Toţi se reanimează vara, când se scurtează fustele şi prostia stă pe moaţe. Femeile sunt plăcute, când nu miros a mâncare râncedă sau a scutece de nou născut. Pentru alea oboseala e prematură şi înverşunată. În general vorbesc piţigăiat şi râd cu mâna la gură. Unele ridică din umeri şi preferă să asculte decât să intre în vorbă. Schimbul de reţete sparge gheaţa şi de pe cele mai triste feţe. O reţetă ieftină duce direct la inimă.
Copiii sunt diferiţi. Unii se strâmbă la geam şi la tine. Abia au învăţat despre Darwin, dar nu ştiu încă cum să se sustragă din ecuaţie. Plângăcioşii primesc bomboane şi câte un fular, pe care n-am reuşit să-l vând la piaţă. Copiii isteţi mi se ghemuiesc la subsuoară şi învaţă să numere ochiurile. Mai sunt şi absenţii, cei care au urechi doar pentru muzica la căşti. Nu i-aş deranja, răspunsurile le sunt la fel de evazive precum reducerile de preţ la zarzavat. De frunză verde.
Femeile bătrâne, odată zădărâte, devin agasante. Le ocolesc, la vârsta mea te fereşti de oglindă.
Am descoperit prea târziu cât de mult mi-am lipsit de când a început totul.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s