Creştinarea păcatului

separate-beds

Azi noapte am adormit
pe resemnarea în muţenie
a cămăşilor tale,
un plâns de nasturi, izbit de şifonier,
buzele-mi crapă de atâta sfinţenie,
un veac crud, alungat din veşnicie,
te ţine prizonier.
Azi noapte ielele nopţii
au terfelit cearceafurile nuntirii noastre,
Dumnezeu, ocupat
cu o piatră indecent filosofală,
a trimis toţi îngerii la oaste.
De dimineaţă un arhanghel chel,
cu chipiu lăsat pe o ureche,
mi-a înmânat, înfăşurată în drapel,
inima mea – erou căzut la datorie,
şi plâng de datul tău
la dispăruţi
şi de oloaga ce-a rămas
să apere durerea-n mine,
război închis din lipsă de recruţi.
De-amiază arde-n soare stoic
cuvântul ce-am trimis
la cârmuirea de-asfinţit,
să ne-nflorească-n carul alegoric,
pentru parada celor ce-au minţit
că nu se mai iubesc,
ca să salveze, de la ghilotina 
neînsemnatelor lumeşti,
iubirea trândavă,
cu ifose de primăvară,
tu doar exişti,
chiar dacă nu ştiu unde eşti.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s