Iernivore

clouds-man

Ce stare de lene e veşnicia!
O prospeţime de-a lăsa
şi viaţa pe a doua zi,
o pieptănare de văzduhuri
pe timp de nenorocire,
o declinare-ndrăgostită, disperând
de nepăsarea mai tânărului ‘a fi’.
Ce pestilenţială putrefacţie e soarta!
Delimitarea vieţii de
cadenţatul timp,
cât El stă tolănit
pe ani-lumină.
Îmi bat pe trup,
de unul singur, cuie
şi creştetul, de milă, mi-l înghimp.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s