Elegia unui par

pears

– De ce ma cruti livada
de mana omului,
in floare sa ma vada
dar puna-si pofta-n cui
cand poamele se lasa
pe brate aurii,
ma tii inchisa-n casa
cu toamnele tarzii?
– Smintit de primavara
lenesul gradinar
ne-a parasit de-aseara
si nu ne-a dat cu var,
ganganii ne framanta
intrandu-ne sub piele,
ramuri uscate-mplanta
rugi pana la prasele,
pe fata ne plang gene
lasate-n frunze moarte,
luna ne face semne,
pierdem in greutate.
– Dar vara imi saruta
perele cu lumina
si-n pulpa pergamuta
inima mi-i senina,
macar copiilor sa dau
din mine o candoare,
de suferinta inca n-au
habar si lumea nu ii doare,
imi putrezesc pere pe ram,
dulceata-mi prisoseste,
parfumul lor vandut la gram
ma innebuneste.
De ce ma cruti livada,
lasa-ma sa le mor pe gura
si in loc de tirada
da-mi pe altar prescura,
caci timpul se razbuna
in cercuri seci in mine
si nu mai am zi buna,
o candela va tine
cand in genunchi in iarba
voi inchina placerea
de a-mi fi ras in barba
c-am dat pe fiere mierea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s