Dureri copilăreşti

weheartit.com - @rainandgreydays

( drawing from weheartit.com – dodo@rainandgreydays)

Mama punea capcane pentru păsări. La plecare, noaptea o înghiontea între coaste şi se dădea jos din pat pe furiş. Cu tulpanul pe umeri, ducea pâine în luminiş. Coşuri de răchită stăteau într-un cot pe braţe aruncate de copaci. Din buzunar scotea un pumn de seminţe şi le presăra cu mâna tremurândă, până în foamea coşărcii. Credea că nu ştiam. Rămânea pe gânduri o vreme, iar când o simţeam renunţând, fugeam şi îmi ascundeam înapoi ochii sub plapumă. O uram pentru că punea capcane şi o iubeam, peste măsură, pentru că avea grijă de mine.
Într-o zi mi-a lăsat clătite pe farfurie, cu fructe mici, adunate de sub rouă şi, cu rufe la subraţ, a plecat la pârâu. Pârâul era singura noastră legătură cu lumea. Venea din deal, grăbindu-se să ajungă la oameni. Pe noi ne ignora, îi plăceau poveştile de la şes. Pe noi ne uitase bunica aici, când plecase la Dumnezeu. Mama nu mă lăsa să-l amintesc, ai lui nu-l lăsaseră pe tata s-o ia de nevastă. Îmi promitea, la fiecare ploaie, că atunci când nu o să-mi mai fie frică, o să coborâm în sat, printre oameni, dar mie tot îmi era frică, de fulgere, dar nu mai voiam să-i spun. Voiam să mergem în sat, şi nu voiam … Nu ştiam diferenţa. Visam uneori oameni, dar ei o făcuseră pe mama să plângă. Eram curioasă, dar tot îi uram. Mai mult decât o uram când punea capcane.
Mai târziu am fugit la capcane. Am dat drumul fazanilor şi am păstrat doar vrăbiuţa. Era mică şi flămândă. Am ridicat umbrela de răchită, dar n-a zburat. Se uita cu jind la seminţe şi, din când în când, mă privea şi pe mine. M-am lăsat în iarbă. Am adormit. Acolo m-a găsit mama. N-a spus niciun cuvânt. Trei zile am avut doar supă la masă, din nişte frunzuliţe pe care le creştea în straturi. Îmi venea să plâng şi îmi era foame. Scânceam în somn şi mă ţinea în braţe, fără pic de reproş. A patra zi a făcut tocăniţă. Am mâncat tot, iar când a dat să ia străchinuţa, i-am prins mâna şi am dus-o la buze.
Mama ura capcanele, singurul păcat pentru care nu-şi cerea iertare eram eu. Noi ne iubeam.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s