Erzaţ

twins leaves

Erau gemene şi ceea ce numim grăsune. Îşi purtau pântecele rotunde pe sub rochii încreţite de la gât. Bărbiile triple, obosite, se odihneau pe linia pierdută a sânilor. Părul le încadra, neglijent, feţele veşnic zâmbitoare, oricâtă pomadă ar fi irosit. Pielea, în schimb, le era fină şi plăcută la atingere. Miroseau a vanilie şi a cremă de ou, ca nişte gogoşi puhave, de care se îndrăgosteşte zahărul pudră. Roşeau din orice şi se înghionteau, dându-şi importanţă una alteia. Ortansa şi Clemansa erau îndrăgostite de domnul Mierloiu. Domnul Mierloiu îi făcea curte domnişoarei Margareta, de peste drum, iar gemenele îl urmăreau, din umbra porţii, cum dădea drumul trăsurii, glumind cu vizitiul, cum îşi potrivea pălăria cu bor arţăgos, după care, mânuind elegant măciulia bastonului, bătea la poartă, aşteptând ca servitoarea să-şi şteargă mâinile de şorţ şi să se târâie pe târlicii zdrenţăroşi până la drum. Frosina se plângea de monturi şi refuza pantofii noi, cu ştaif, cumpăraţi de domnişoara. Dumnealui îi adusese nişte şoşoni, înmuiaţi de piciorul gros al maică-sii, câştigându-i încrederea şi admiraţia. Întotdeauna se întorcea, ghicindu-le după gard, să le salute şi să schimbe amabilităţi. Uneori le aducea trufe de ciocolată cu lichior, de la Capşa şi le săruta mâna cu atâta gingăşie, că le lua cu leşin! Nici domnişoara nu se supăra, uneori o trimitea pe Frosina cu poale-n brâu fierbinţi sau cu tartă de pere însiropate cu vin fiert şi scorţişoară. Se topeau de plăcere. Domnul Mierloiu ieşea uneori vlăguit de amor, căci domnişoara îl juca pe degete şi, ca să-i ogoiască stânjeneala lăcrimândă, din colţul ochiului, îl invitau la o fiertură de năut, înjumătăţită cu lapte şi pesmeţi parfumaţi, copţi cu mirodenii. Povesteau, leneş, despre anii plini de speranţă ai copilăriei şi domnul Mierloiu aţipea uneori în fotoliu, răsuflând greoi, în timp ce ele se retrăgeau în bibliotecă, făcându-i loc pentru puţină intimitate. Domnişoara Margareta nu se ducea la culcare până nu-l vedea dus, stătea ascunsă după perdelele – spumă de dantelă, nevrând să-i facă cunoscută grija târzie. Câinii vagabonzi, care pândeau din capătul uliţei trecătorii, îl lătrau când fluiera după trăsură. Luna îşi înfoia fustele pe dosul generos, dându-le tuturor visele peste cap.

louise-brooks-flapper-dress( Louise Brooke )

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s