Poem pe şine încrucişate

bloody mary 1

Nu, nu sunt filosof, descarc vagoane
şi tu cel ce priveşti cum beau eşti curios,
de ce sub pălării de bulioane
păstrez o vodcă, s-o arunc pe jos,
trenuri îmi iau timpul de pe mână
şi-l duc să mi-l îngroape între şesuri,
spectacolul iubirii se amână,
pentru noi gara are alte înţelesuri,
poetul a luat un tren de călători,
ce-a deraiat în drum spre rima albă,
cu el îmi împart vodca şi-n fiori
întoarce două versuri tristeţea să mi-o soarbă.
Femeia al cărei suflet se înfruptă din mine
a luat alt tren să-i ţină loc de trup,
acceleratul chiar şi-atunci când vine,
mă vlăguieşte-n insistenţe de hei-rup,
aştept marfarul care să îmi strige,
în gura mare c-a adus cu sine un sonet,
chiar dacă impiegaţii de mişcare o să-l oblige
să se recite şi să se declare unealtă pentru aiureala de poet.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s