Poem pe şine încrucişate

bloody mary 1

Nu, nu sunt filosof, descarc vagoane
şi tu cel ce priveşti cum beau eşti curios,
de ce sub pălării de bulioane
păstrez o vodcă, s-o arunc pe jos,
trenuri îmi iau timpul de pe mână
şi-l duc să mi-l îngroape între şesuri,
spectacolul iubirii se amână,
pentru noi gara are alte înţelesuri,
poetul a luat un tren de călători,
ce-a deraiat în drum spre rima albă,
cu el îmi împart vodca şi-n fiori
întoarce două versuri tristeţea să mi-o soarbă.
Femeia al cărei suflet se înfruptă din mine
a luat alt tren să-i ţină loc de trup,
acceleratul chiar şi-atunci când vine,
mă vlăguieşte-n insistenţe de hei-rup,
aştept marfarul care să îmi strige,
în gura mare c-a adus cu sine un sonet,
chiar dacă impiegaţii de mişcare o să-l oblige
să se recite şi să se declare unealtă pentru aiureala de poet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s