Alba-neagra cu fete mari

tattoo lillies

Daduse vara in noi cu-o pala de vant dulce, numai trandafiri si iasomie. Eram in sesiune, dar cand soarele topeste si asfaltul si camera de camin incepe sa miroasa a gandaci opariti iti pui ceva cursuri in geanta si agatata de gandul ca poate si apuci sa citesti ceva o iei aiurea pe strazile Bucurestiului, fara palarie de soare si cu panselute pe glezna. A chiuli de la invatat cand sabia sesiunii zgarie spata gatului e un fel de plagiat la Huckleberry Finn cel pus pe sotii. Sandalele cu margele m-au dus cantand spre Cismigiu, unde m-am lasat la odihnit pe-o banca imprejmuita de gard viu, niste boscheti in pozitie de drepti. Mi-am scos cursurile si-o sapca din geanta si la umbra cozorocului am inceput deslusirea fluidelor care se incapatanasera sa-si inventeze o mecanica. Dupa vreo jumatate de ora de lupta corp la corp cu alte ganduri perfect femeiesti am renuntat si am ramas dormitand la soare, vis de noapte de vara – varianta de matineu. Mi-am auzit numele si-am deschis un ochi a mirare apoi pe amandoi de bucurie, un coleg de-al meu de an, la brat cu vreo 2 kilograme de cursuri cauta liniste si inspiratie tot la taica Cismigiu. De incalzire ne-am aprins cate o tigara si am inceput sa discutam ce metode de invatat rapid si memorare se mai purtau prin camine. Nici n-am observat cand la celalalt capat al bancii s-a asezat o zana, caci asta am crezut ca e cand am vazut-o prima data, o inchipuire a opticii moderne, reflexie, refractie si difuzie, ikebana in raze de soare. Parea foarte fragila, o coama de par blond involburat, doi ochi albastri rusinati de gene prelungi, buze capsunele, totul ambalat intr-o scoarta semi-stravezie de in topit, iar noi – doi pitici de gradina, doua guri de ghips cascate a mirare.
‘Buna’ ne-a zis creatura timid.
‘Buna’ am raspuns cuminti in cor, tusind din raguseala.
‘Pot sa stau putin cu voi aici, ma simt foarte singura?’
‘O viata’ a raspuns colegul meu, ‘te iau si acasa’.
‘’Sigur’ am raspuns infingandu-i un cot aprig in coaste inflacaratului, avea sa sperie zana.
Zana paru ca se desprinde de noi, de lume in general si un suspin adanc sfasie calmul amiezii. Neputinciosi ne-am privit unul pe celalalt, apoi amandoi creatura.
‘Esti bine?’ am baguit. ‘S-a intamplat ceva?’
‘Of Doamne, nici nu stiu de unde sa incep.’
‘De la inceput’ se baga iar in vorba neistovitul si cotu-mi ascutit ii mai pupa o data coastele.
‘As vrea sa-mi spuna si mie cineva daca mai sunt fata mare’.
Doua palme reci pe obraz, astea vorbe. Am scapat amandoi cursurile pe jos, fluturi albi, gigantici aciuati pe iarba inca umeda, mustati de pamant la umbra unui copac. Nereveniti din zbor planetar, eu si colegul am inceput sa le strangem la foc automat, pagini planse in cerneala, daca mai si transpiram pe ele aveau sa se transforme in documente secrete, marturisiri in cerneala invizibila.
Cand ne-am dezmeticit zana vorbea, pierdusem inceputul filmului, nu tu popcorn, nici limonada.
‘si am facut dragoste … si a fost sublim si… si…’ si a inceput sa planga.
‘Siiii?’ am intrebat in cor, devenisem doi siamezi, frati de aceeasi limba si lipsiti de organ de gandire.
Printre suspine si lacrimi ‘ si m-a intrebat cine a fost primul, va dati seama? El fusese primul, cum e posibil sa nu-si fi dat seama? Oare mintea?’
Amandoua ne-am intors privirile catre colegul meu care a ridicat mainile in aparare si a urlat ‘N-am fost eu!’
‘Nu prostule, stim ca n-ai fost. E posibil sa nu-si fi dat seama?’
‘Nu stiu, eu n-am avut de-a face cu fete mari … stiti… eu …eu cu fete cu experienta…’
‘Fugi de-aici! Care? Sau stai, mai bine nu ne spune, crapam de insolatie oricum.’
‘Si ce-ai facut?’ am intrebat curioasa.
‘Am plans vreo saptamana’. ‘El ma parasise, credea ca joc teatru ca sa ma ia de nevasta, primul barbat, chestii din astea.’’ Dupa care m-am gandit sa descopar daca fusesem sau nu fata mare, dar nu stiam cum, pe cine puteam sa intreb.’
‘Daaa, cum?’ se anima colegul.
‘Ai fost la ginecolog?’ indraznii.
‘Ginecolog? Oh Doamne, nu m-am gandit la asta, oricum mi-ar fi fost rusine.’
‘Deci esti inca in ceata, de-asta suspinai’.
‘Rau de tot, caci dupa asta m-am culcat cu Gioni care mi-a zis ca se bucura c-a fost el primul, eram cel mai de pret dar pe care il primise in viata lui.’
Puteau sa vina si Salvarea si Pompierii sa ne scoata dintre firele de iarba unde cazusem incarcerati, insangerati, cu creierii scuipati pe rondoul cu flori. De fapt putea sa vina si Viata de Apoi peste noi ca n-am fi stiut.
Zana ne-a privit cu mila, eram ceresti. ‘Vedeti, e foarte complicat.’
‘Ai mai incercat si cu alti cunoscatori?’ vorbi colegul de dincolo de moarte.
‘Nu cunosc prea multa lume, eu…stiti…sunt o timida, nici prieteni nu prea am, asa am ajuns sa vorbesc cu straini in parc. Dar ma gandesc ca daca mai incercam spunea lumea ca-s curva.’
‘Niciodata, o fata asa dulce’ . Colegului ii ajunsesera balele la genunchi.
‘Poate ar fi mai bine sa ma marit cu Gioni si …. ‘ aproape soptit ‘sa sufar in tacere, adica sa nu ma mai interesez.’
‘Da, mai bine’ am zis raspicat.
‘Nuuuuuuuuu, se razvrati colegul ‘nu poti trai cu incertitudinea asta toata viata. Uite de pilda Hamlet, a innebunit. Nu,nu, stiinta inaintea religiei, nu putem sa ne lasam la mana Domnului care nu exista. Eu chiar ma ofer sa te ajut. Inginerii de-aia sunt ingineri sa gaseasca solutii’.
I-as mai fi mangaiat putin coastele colegului dar m-am gandit ca putina inexperienta l-ar fi transferat la ‘Drumuri si poduri’. Zanele apar cand nici nu te astepti si nu ai timp sa dansezi decat pana la miezul noptii, dupa care orice caleasca face samburi de bostan.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s