Nelămuriri

voal 1

Aproape că îmi plânge-o amintire
din ochii tăi trişti, ce mă imită-n gând,
eu, agăţată ca de-o răzvrătire
de tot ce nu mi-ai spus despre pământ,
îţi cert tăcerea, că m-a crezut prea crudă
pentru verdictul iernii de asprire
a taxelor pe chiciura flămândă
de umbre de copaci şi şoapte de iubire.
Când ai plecat, aş mai fi vrut să stai,
e frig fără suspinul tău, în casă,
nici nu mai ştiu dacă voiai sau nu voiai
să-ţi fiu şi somn sau numai voaluri de mireasă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s