Arme secrete

reading lady

Am tras diavolul la sorti. Nici nu apucase sa se dezmeticeasca in mine o culpabilizare, in fapt o nuantare a eternului pacat, cand m-am trezit scuipandu-mi in san desi ma tineam deja de mana cu Duca-se pe pustii. Pe vremea cand l-am cunoscut mai aveam inca rabdare pentru ceaiuri dansante. Insotea o roscata, verisoara unei prietene din adolescenta. M-a flatat cu un lung sir de vizite personale, niciodata nu uita sa lase flori in glastra si trufe de ciocolata langa telefon. Pe langa barbatii urati cea mai mare slabiciune o dovedesc pentru mirosul de flori vestede si lichior de ciocolata. O singura grija nu-i descoperisem asa curand, aceea de a pastra in lume numele noastre la distanta, pe cat de fierbinte ne era apropierea in interiorul casei pe atat de inghetate ne ramaneau fruntile la intalnirile in societate. La vremea aceea inca mai confundam galanteria si respectul migalos pentru onoarea unei femei cu viclesugul misogin. Barbatii duc cele mai cumplite lupte pentru a-si proteja interesele sexuale dar refuza sa rosteasca un cuvant in plus in iubire. Desi predictiile prietenilor erau sumbre, nu incetam sa vad pe deget un inel de logodna. Batranul Malek, un prieten al raposatului meu tata, s-a mutat fara vreun anunt important in casa, motivand ca nu ma vrea victima vreunui vanator de avere. Se visa majordom, cu aere de snob londonez, cand singura mea avere era o casa veche, aproape darapanata, in care amintirile fusesera absorbite de pereti, permitandu-mi ragaz in delicioasa uitare. D. continua sa vina nestingherit, uneori gasindu-ma asteptand ca dupa un zadar, nu se anunta niciodata, refuzand sa faca vreo promisiune de timp. Imi doream sa incetez a mai trezi din somn sperante amare si sa incep a face planuri pentru alte spectacole lumesti. Cand Malek s-a imbolnavit de la niste friguri de toamna l-a indemnat sa-si faca o cheie de la usa, fara sa ma consulte, considerandu-l cel mai apropiat ca grad de imposibil de achizionat rudenie. Cu cheia la mana isi organiza singur trecerile prin viata mea ca pe niste facturi la care se apropia termenul de plata. Uneori imi gatea ca sa nu ma opresc din scris. Scriam nimicuri pentru revistele de femei, mai mult motive de rasfat decat oboseala intelectuala, alteori aparea inainte de miezul noptii si imi tinea visele in palma. Adora sa citesc pentru amandoi si sa-l las sa-mi corecteze pronuntia uneori tremurata. Cand am adus iar vorba despre casatorie si dorinta mea de a avea un copil a disparut. Am plans de una singura vreo trei saptamani, ascunzandu-mi ochii de reprosurile lui Malek. Dupa numai cateva luni mi-au parvenit niste vesti cu ziarul de dimineata. Se insurase, o partida excelenta, cu domnisoara A. care marturisea imbujorata lumii intregi ca fusese un veritabil coup-de-foudre. Dupa un an in care ma reintorsesem in multime, gemenii dumnealui invadau deja copertile colorate de pe tarabe. Am acceptat cererea in casatorie a unui capitan de aviatie care fiind mai mereu detasat pentru sesiuni de antrenamente isi dorea mai mult o companie eleganta si tacuta pentru balurile cu scopuri nobile la care era enervant de des invitat. In noaptea petrecerii de logodna D. a patruns in casa alungandu-mi prezumtivul sot care intarziase plecarea doar ca sa-mi prezinte o lista de atributiuni intocmita de mama dumnealui. Ratasem o logodna abia anuntata. Malek se imbata a doua zi si puse pe fuga condoleantele de la usa. D. imbatranise un pic, fire argintii i se certau pe fata, dar castigase in viclenie conjugala ( de parca mai era nevoie … ). Apoi a inceput sa vina din ce in ce mai des, inutil sa ma mai vait ca nu se deranja sa se anunte, iar de la o vreme incepuse iar sa innopteze la mine. Numele noastre ramaneau la fel de distincte, frigide si in opozitie pe punctele cardinale. Inafara casei nu mai exista niciun martor al relatiei noastre, Malek ajunsese sa fie si el absorbit de pereti. Nu stiu nici acum daca era fericire sau lipsa ei, asa cum nu stiam si nu stiu nimic adevarat despre el.
Intr-o dimineata, prinsa de niste ani mai tineri din urma, band din cafea mai mult ca o razvratire caci imi cauza palpitatii carora nu stiam cum sa le fac fata, am pus casa la vanzare. Am luat primul tren scos la plimbare de gara locala pentru un miraj departe de intamplare.
Imi parvin uneori jurnale cu fotografii de la divorturi, copii afisati nemilos in lupta pentru custodie, lacrimi zugravite cu obstinatie pe voalete si parca aud tonul sarcastic al dezvinovatirii in fata superficialului feminin. Daca m-ar gasi ar avea poate un motiv de a fi fericit dar ulciorul dumnealui s-a spart in drum spre apa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s