Rutiera

driving 1

Venise in viata mea convins ca aveam nevoie. La putin timp mi-a facut cadou o masina noua. M-am bucurat, cea veche ma facea de ras la revizii. In dimineata de incercare mi-a deschis galant portiera si mi-a urat printre bezele :”Serviciu usor!”. Masina a pornit singura, m-am uitat speriata in urma sa vad daca nu manuia vreun soi de telecomanda sau poate ma rapeau extraterestrii, dimineata, inainte de cafea, totul e posibil. Si nu bausem nimic, abia asteptasem sa pun piciorul in masina. O voce se insinuase in habitaclu explicandu-mi orasul de parca nu ma nascusem acolo, il stiam ca-n palma! A ales numai scurtaturi, a evitat aglomeratia, am ajuns la timp la serviciu. Pana si seful a fost impresionat. La plecare totul s-a repetat dar de-a-ndoaselea. Scaunul s-a saltat putin ca sa ma trimita mai repede in bratele iubite. Aproape plangand i-am explicat prin ce spaima trecusem la gandul ca n-am sa-l mai vad niciodata. M-a linistit sarutandu-ma pe frunte, masina era pe pilot automat. In ultima vreme devenisem nervoasa si nu era bine sa ma port urat cu anii mei. Facuse toate astea pentru mine … M-am uitat in oglinda, poate sesizase ca n-am fost cam de multisor la coafor. Acum aveam timp sa-mi aranjez parul, nu-mi mai rupeam nicio unghie amenintand cu degetul partenerii de trafic, aveam din ce in ce mai mult timp liber, lumea gonea dincolo de parbriz. Incepuse sa-mi fie dor de ocoluri, de batutul darabanei la semafor, de melodiile care ma calcau pe nervi de la radio ( masina alegea numai CD-urile mele preferate ). Pana si sefului incepuse sa-i fie dor sa mai intarzii la serviciu, nu mai apuca sa-i multumeasca amantei la telefon. Ma oificasem, devenisem o oaie intre oi, blanda si prea slaba pentru atata lana. Intr-o noapte m-am trezit din cosmar direct in bratele lui. Schimbasem viteze, apasasem pe acceleratie, dadusem batai de cap franei de mana. Masina lesinase de efort si zacea alienata pe cauciucurile desumflate. A plecat oripilat ca putusem sa fac asa ceva bietei masini. Toba de esapament zdranganea vesela dar devenisem atat de calma incat nu mai aveam nevoie de el.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s