Rutieră

driving 1

Venise în viaţa mea convins că aveam nevoie. La puţin timp mi-a făcut cadou o maşină nouă. M-am bucurat, cea veche mă făcea de râs la revizii. În dimineaţa de încercare mi-a deschis galant portiera şi mi-a urat, printre bezele :”Serviciu uşor!”. Maşina a pornit singură, m-am uitat speriată în urmă, să văd dacă nu mânuia vreun soi de telecomandă, sau poate mă răpeau extratereştrii, dimineaţa, înainte de cafea, totul era posibil. Şi nu băusem nimic, abia aşteptasem să pun piciorul în maşină. O voce se insinuase în habitaclu, explicându-mi oraşul, de parcă nu mă născusem acolo, când, de fapt, îl ştiam ca-n palmă! A ales numai scurtături, a evitat aglomeraţia, am ajuns la timp la serviciu. Până şi şeful a fost impresionat. La plecare totul s-a repetat, dar de-a-ndoaselea. Scaunul s-a săltat puţin, ca să mă trimită mai repede în braţele iubite. Aproape plângând, i-am explicat prin ce spaimă trecusem la gândul că aş fi putut să nu-l mai văd niciodată. M-a liniştit, sărutându-mă pe frunte, maşina era pe pilot automat. În ultima vreme devenisem nervoasă şi nu era bine să mă port urât cu anii mei. Făcuse toate astea pentru mine … M-am uitat în oglindă, oare sesizase că n-am fost cam de multişor la coafor? Acum aveam timp să-mi aranjez părul, nu-mi mai rupeam nicio unghie, ameninţând cu degetul partenerii de trafic, aveam din ce în ce mai mult timp liber, lumea gonea dincolo de parbriz. Începuse să-mi fie dor de ocoluri, de bătutul darabanei la semafor, de melodiile care mă călcau pe nervi, de la radio (maşina alegea numai CD-urile mele preferate). Până şi şefului începuse să-i fie dor să mai întârzii la serviciu, nu mai apuca să-i mulţumească amantei, la telefon. Mă oificasem, devenisem o oaie între oi, blândă şi prea slabă pentru atâta lână. Într-o noapte m-am trezit din coşmar direct în braţele lui. Schimbasem viteze, apăsasem pe acceleraţie, dădusem bătăi de cap frânei de mână. Maşina leşinase din cauza efortului şi zăcea alienată pe cauciucurile desumflate. A plecat, oripilat că putusem să fac aşa ceva bietei maşini. Toba de eşapament zdrăngănea veselă, dar devenisem atât de calmă încât nu mai aveam nevoie de el.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s