Dumnezeu raspunde la avizier

sunflower 11

De cand preluase parintele Eusebiu parohia mahalaua isi deschisese sufletul catre Dumnezeu, oamenii se strangeau in numar mare duminica dimineata la slujba, nuntile, botezurile, inmormantarile devenisera treburile tuturor. Dupa slujba lumea mai intarzia la o coliva si un rachiu la mesele cu banci de lemn ce aparusera in curtea bisericii, la umbra de ciresi si peri, dand pe razatoare saptamana si cucuiele ei. La poarta bisericii parintele plantase un avizier in forma de floarea soarelui, o aratare razand din dinti galbeni anuntand mortii zilei, fericitii miri sau cerand ajutoare pentru nenorociti.
Intr-o dimineata, in timp ce-si sorbea cafeaua dupa o lupta apriga cu o omleta cu legume – specialitatea coanei preotese – si paine calda abia scoasa din cuptor, picurata cu unt moale si galbior , parintele aruncand un ochi pe geam vazu lume multa adunata la poarta bisericii la avizier. Inspaimantat ca nerozi de copii ar fi putut pune poze din reviste deocheate parintele alerga in papuci de casa, neluand in seama socul de pe fata nevesti-sii, caci parintele nu-si pierdea cumpatul niciodata, nici la cutremur nu lasa casa fara sa-si ia bani din portofel si sa inchida usa cu cheia. Ajuns la poarta parintele isi facu loc din coate in timp ce multimea se strangea in jurul lui aproape sufocandu-l.
– Oameni buni calmati-va, sa nu ne imbrancim.
Parintele isi arunca ochii pe avizier:
‘’ Draga Doamne Dumnezeule, iti scriu la mare suparare, mi-ai dat pe Matilda de soata, m-am jurat la tine in biserica s-o tiu pe langa mine si acuma zice ca vrea divort. Bre Doamne nu mai pot sa ma-ntaleg cu ea, cica asa fac la oras femeile care nu-s iubite, adica ce vrea ea Doamne sa spuna? I-am facut casa, i-am luat masina rosie, am furat trandafiri de la Buburuza din gradina pentru ea ( iarta-ma Doamne si tu Buburuza, jur ca numai o data ), i-am facut 3 copii. Te rog Doamne, tu ai facut-o, tu sa-i bagi in cap sa vina inapoi ca s-o mutat la sora-sa. Si degraba te rog, urla copiii de foame si eu nu stiu sa le dau de mancare. Am sa platesc o slujba la parintele sa ai si tu Doamne bani de-o bere si-un mic. Doamne ajuta! Anton’’
Crucea de pe acoperisul bisericii sclipi in soarele cald de dimineata si o scanteie aduse ochii inmarmuriti ai popii la cele pamantesti. Parintele invatase multe de cand preluase asta parohie, casa de nebuni ar fi spus unii, el o alinta ‘mai neobisnuita’ la sedintele de la arhiepiscopie. Oamenii trebuiesc luati asa cum sunt, asa i-a facut Dumnezeu, daca El poate sa-i iubeasca, trebuie sa incerce si Omul.
– Anton e la vreme de necaz, sa ne rugam pentru el si Matilda sa gaseasca calea dreapta, placuta lui Dumnezeu.
– Da parinte, da’ sa trimiti vorba si la sefu’ matale ca dupa cum o stim noi Matilda-i tare incapatanata, nu stiu cam cate carti de rugaciuni tre’ sa citim ca noi mai avem si treaba pe-acasa.
– O sa ne rugam si in gand si o s-o rugam si pe coana preoteasa sa-i vorbeasca, ca ea se pricepe mai bine la treburi din astea de inima.
– Asa e parinte, matale mai mult cu tamaia si impozitele la cimitir, glumi Nana si parintele sari ca ars.
– Ce vreti sa spuneti madam M. ?
– Vrea sa spuna ca nu-i prea de glumit cu matale de dimineata parintzele, poate vii la o tuica, intra in vorba si nea Tache crasmarul.
– Gata, gata oameni buni, gluma-i gluma dar sa nu-l tragem pe Dumnezeu de mustati, doara stim ca nu bate cu parul. O sa mai fac un avizier de probleme personale unde sa va puneti of-urile, va rog sa-l lasati pe asta pentru treburile bisericii.
– Apai treburile noastre is si ale bisericii parinte, ca doar cununia Dumnezau o lasat-o la carte, acuma sa ne discurci.
– Da, da, asa e, incuviintara si ceilalti.
Parintele se retrase la casa parohiala, isi incepu rugaciunile si ceru si el Domnului mai multa rabdare si intelepciune apoi porni s-o caute pe coana preoteasa in gradina sa starneasca ‘ misiunea Matilda’.
A doua zi de dimineata in timp ce coana preoteasa ii relata discutia cu Matilda din seara trecuta ( nu-l deranjase in ajun caci parintele citea din cartile sfinte pe seara si nici ea, nici copilele nu indrazneau sa-l abata din mutenie ), incercand sa scoata palaria de pe oul fiert parintele ramase cu cutitul strapungand aerul, impietrit ca si ochii popii. La poarta era zarva mare. Popa isi uita si papucii de casa, alerga descult la avizier.
– ‘’Draga Antoane, ma bucur ca te-ai hotarat sa-mi vorbesti, ma plictisisem sa-ti tot port de grija si sa vorbim doar prin semne. Matilda e mai gingasa, asa a iesit, mai pe toamna cand vremea imi dadea si mie junghiuri. Poate daca lasi copiii cu mama-ta vreo doua saptamani si o duci la mare si la distractii, sa-i treaca. Nu dispera Antoane, urmeaza cuvantul Domnului, ca eu vad si vin in ajutor. Dumnezeu’’
– Cine a scris blasfemia asta? Oameni buni, o sa ne bata Dumnezeu, nu luati in ras cuvantul sfant, vor veni suferinte mari pe capul nostru. Opriti gluma asta, hai, fiecare la casa lui!
– Pai ce daca Matilda il lasa pe Anton e de gluma? Io zic sa-l lasam pe Dumnezeu sa-si faca treaba dupa cum a zis.
– Mai oameni buni, nu stiu cine a scris biletul asta dar cu siguranta nu Dumnezeu. Nu mai credeti in toate prostiile. Mai mult respect pentru biserica n-ar strica daca vreti indurare.
– Adica ce, Dumnezeu nu stie scrie cu pixul? Pai cine a scris cartile din care ne citesti mata?
– Dumnezeu a vorbit, altii au scris … si …
– Cum adica? E second-hand?
– Cum o sa fie second-hand mai Ilie? Dumnezeu a facut Cuvantul, a zidit Lumina, din nimic, din haos, ne-a facut pre noi oamenii. Sa-L cinstim nu sa luam invatatura Lui in bataie de joc.
– Da parinte sa traiti, da’ daca El vrea sa ajute io zic sa-L lasam.
Parintele care nu mai fusese exasperat din copilarie cand sora-sa ii schimba tricourile cu bluzitele ei cu dantele, ii lasa in plata Domnului si pleca sa pregateasca slujba de duminica, avea sa le explice oamenilor ca desi Dumnezeu e in tot si in toate, nu vinde patrunjel la piata. Si mai avea parintele o misiune, avea sa pandeasca noaptea sa vada cine pune biletzelele la avizier si sa dea netrebnicul in fapt.
Zis si facut. Parintele muta un fotoliu si o masuta la geam, coana preoteasa ii lasa un termos cu cafea fierbinte, un platou de placinte si biscuiti si binoclul din razboi al lui tata mare. Mai dormitand mai tresarind parintele rezista surprinzator de bine pana pe la 5 dimineata cand vazu miscare la poarta. Alerga voiniceste si apuca nemernicul de guler, Aurel dintr-a sasea, baiatul Gherghinei de la brutarie.
– Aurel ce faci tu aici? Cine ti-a dat biletul sa-l pui la avizier?
– Stai parinte nu ma omori!
– Nu te omoara nimeni, ce vorbesti baiete?
– Asa zice mama, daca spui ca l-ai vazut pe Dumnezeu lumea te pune pe cruce.
– N-ai tu norocul asta, ia zi cine ti-a dat biletul?
– Dumnezeu, n-am zis? Cel putin cred ca era Dumnezeu ca era asa un mos cu par lung si alb si mustati fine ca ale lui dom’ colonel V. si haine asa ca ale matale la nunta sora-mii… si…si mi-a zis ‘Fiule’ . El era sunt convins, toata lumea o sa vrea sa ma intrebe, poate fac ceva bani sa-mi iau bicicleta.
– Nu spui nimic nimanui, astea-s minciuni. Zi cine ti-a dat biletul pana nu te trasneste Cel de Sus. Minciuna nu e placuta lui Dumnezeu. Hai spune adevarul, daca vrei bicicleta, Dumnezeu te va ajuta.
Aurel ramase ingandurat pret de cateva clipe, apoi isi incrucisa degetele la spate si spuse;
– Parinte eu asa am crezut, ca-i de la Dumnezeu, c-o fi fost El, ca n-o fi fost, eu de unde sa stiu ca-s abia in clasa a sasea?
– Of Doamne, la mari incercari ma pui!
Parintele citi biletul:
‘’Antoane ai ales calea dreapta, Matilda va veni azi acasa, s-o pretuiesti fiule ca asta ti-a fost soarta. Multumesc de banii de bere, Sfintii si Eu urmarim Cupa Campionilor ca prea isi baga al de jos coada. Iar voi dragi enoriasi si matale parinte Eusebiu continuati lucrarea Mea intru mantuirea voastra pana la inrolarea in armata ingereasca. Dumnezeu.’’
Parintelui aproape ii lacrimara ochii, chiar daca nu era scris de Dumnezeu, biletul era cu voia Lui. Il puse la avizier si se duse s-o pupe pe coana preoteasa si sa multumeasca Domnului de soarta lui.
In ast timp babele sorbeau din cafelutze cu caimac, pregateau banii pentru bicicleta lui Aurel si taxiul pentru Matilda. Cu o noapte inainte fusese adunare secreta in crasma la nea Tache, comitetul bisericii hotari ce si cum sa-l ajute pe nefericitul de Anton fara a-l supara prea tare pe parintele si nici pe Dumnezeu, da’ oleaca de impunsatura merita si popa ca prea devenise scortos pe la slujbe si nu mai stia de gluma. In mahala era de glumit, c-asa-i placea si lui Dumnezeu.
sunflower umbrella

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s