Lilutza Tiganca

tigani copii

– Mama, mama! Avem doi copii noi in clasa, noi-nouti.
– Mmmm.
– Mama! Sunt muti, adica stii, nu vorbesc deloc, da’ stiu cum ii cheama, Narghita si Raj Kapur.
– Mmmm.
– Ne-a spus tovarasa invatatoare. Mama pot sa merg sa ma joc cu ei, stau la o casa pe drumul spre scoala? Ma lasi? Mama! Iar nu asculti ce zic. Mamele astea…
– Mmmm… Ce-ai spus iubita?
– Te-am intrebat daca ma lasi sa ma joc cu copiii astia noi-nouti de la scoala.
– Da, sigur ca te las. Acum hai fugi si te schimba, spala-te pe maini, mama pune masa. Indata trebuie sa apara si tata.
– Bine mama, tare te mai iubesc. Of.
Lilutza isi spuse rugaciunea inainte de culcare si ruga ingerasul ei pazitor sa le cumpere niste hainute mai frumoase copiilor aia noi-nouti de la scoala. A doua zi copiii noi-nouti lipseau. Invatatoarea intreba daca stie cineva de ce lipsesc.
– Eu nu stiu, zise Mirela, dar stie Lilutza, ca numai cu ea vorbesc copiii aia noi-nouti.
– Lilutza stii tu? intreba bland invatatoarea.
– Nu stiu tovarasa invatatoare, dar pot sa aflu. Eu stiu unde stau.
– A mancat cu ei peste din ceaun, se rasti Mihaita, ridicat din banca si aratand cu degetul spre Lilutza.
– Ce peste? Care ceaun? Cand s-a intamplat asta copii?
– Ieri tovarasa invatatoare, copiii noi-nouti au adus un ceaun cu pesti prajiti la scoala. Mama lor n-a avut bani sa le cumpere un sendvis. Si Lilutza a vrut sa guste si ea, si noi am vrut dar mama ne-a zis sa nu mancam de la tigani si eu o ascult pe mama. Lilutza e o fata obraznica, recita acru Mihaita.
– Ba nu sunt obraznica deloc. Mama mea ma lasa sa ma joc cu copiii noi-nouti, asa a zis. Si pestii erau foarte buni. Doar am gustat.
– Bine Lilutza, deci tu stii unde stau copiii?
– Da, tovarasa invatatoare, aproape de scoala, la doua case, nici nu trebuie sa traversezi strada, mama nu ma lasa sa traversez singura.
– Vrei tu sa te duci sa vezi de ce n-au venit la scoala?
– Daaaaaaaaa, eu voiam sa ma duc la ei acasa, mama a zis ca ma lasa.
– Bine du-te acum te rog, dar te rog sa te intorci repede.
– Da tovarasa invatatoare.
Lilutza iesi din clasa sarind intr-un picior si cantand cat o tinea gura pana la casa copiilor. Acolo doua mame invarteau mancare la un ceaun pus pe foc in curte si copiii se tavaleau prin iarba, fugariti de un caine si impleticind picioarele unui cal jegarit si cam costeliv, care mesteca lenes fire de iarba.
– Saru’ mana tantilor. M-a trimis tovarasa invatatoare sa vad de ce n-au venit copiii la scoala. Raj Kapur unde e Narghita?
Raj Kapur, un tiganus ochios cu par zburlit si burta rasarita ca un mar parguit din pantalonii prea mici, arata cu capul spre casa. Lilutza alerga prin usa deschisa si o gasi pe Narghita jucandu-se cu o papusa chioara de-un ochi si rapanoasa, tolanita langa o oaie flenduroasa, cu privirea imbecila. Narghita lua oaia de gat si o stranse la piept.
– Indianca…
– O cheama Indianca?
Narghita dadu din cap.
– E bolnava? De-asta n-ati venit la scoala?
Narghita dadu iar din cap si claia de par innodata i se pravali pe fata. Narghita si Raj Kapur erau gemeni si nimeni nu-i auzise vreodata vorbind. Tiganca – mama lor – scapa un tipat din usa, pana la urma fiica-sa nu era muta. Alerga si-o lua pe Lilutza in brate si-o pupa pe ambii obraji.
– Sa ai noroc in viata frumoaso, ia la mine un banutz sa-tz aduca ursita cu folos.
Mama copiilor scoase un banut din par si-l prinse de-o suvita a Lilutzei. Lilutza spuse frumos ‘multumesc’ si ceru voie sa se joace cu doamna oaie si cu copiii. Uitase de scoala. In jumatate de ora, dupa ce mancase cu ceilalti copii intingand boturi de paine intr-un castron mare cu tocanita de miel Lilutza arata ca si prietenii de joaca, murdara si fericita. Asa o gasi invatatoarea care facu un atac de panica si fu stropita de tiganci cu apa si citita de deochi. Invatatoarea o duse acasa si-si ceru scuze zece minute neintrerupt timp in care mama Lilutzei ramase stana de piatra privindu-si fiica cu ochi de sticla. Lacrimi calde ii curgeau pe obraz si daca n-ar fi fost tata acolo s-o prinda s-ar fi prelins toata pe podele.
Pe la inceputul trimestrului al doilea copiii care nu mai erau chiar asa de noi-nouti incepusera sa mai ingaime cuvinte si la scoala, stiau chiar numara pana la 10. Lilutza mergea sa se joace la ei o data pe saptamana si-i aducea acasa la ea de alte doua ori pe saptamana. Mama Lilutzei ii imbaia si le cumparase hainute noi si jucarii. Copiii noi-nouti o strigau nasa. Lilutzei tiganii i-au facut o salba mai mititica, sa aiba fata zestre si-n tiganie. Intrebata cum o cheama Lilutza se recomanda Lilutza Tiganca si-si invartea fustele cu gingasa neobrazare.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s