Era trecut de miezul nopţii şi-n butelcuţa cu sineală se văicăreau de frica morţii cuvinte fără tencuială. Peniţa nu putea să doarmă şi strecurându-se-n decor, să stingă neaşteptata larmă, se oferi judecător. Amorul purta fustă scurtă şi decolteu exagerat, un tatuaj cu crini pe burtă, machiajul un pic cam încărcat. Iubirea-n bluză de mătase, cu năsturaşi închişi la gât, credea că muzele frumoase îmbie doar din ochi … şi-atât. După un ceas şi jumătate de lamentări și smiorcăială, peniţa, fostă cu pretenţii de dreptate, se îmbătă cu sticla de cerneală, iar după un sughiţ şi-un zâmbet plin, luându-şi un aer optimist, perplex, ceru linişte şi, parcă din senin, le întrebă de nu aveau chef de sex.
