Era trecut de miezul nopţii
şi-n butelcuţa cu sineală
se văicăreau de frica morţii
cuvinte fără tencuială.
Peniţa nu putea să doarmă
şi strecurându-se-n decor,
să stingă neaşteptata larmă,
se oferi judecător.
Amorul purta fustă scurtă
şi decolteu exagerat,
un tatuaj cu crini pe burtă,
machiajul un pic cam încărcat.
Iubirea-n bluză de mătase,
cu năsturaşi închişi la gât,
credea că muzele frumoase
îmbie doar din ochi … şi-atât.
După un ceas şi jumătate
de lamentări și smiorcăială,
peniţa, fostă cu pretenţii de dreptate,
se îmbătă cu sticla de cerneală,
iar după un sughiţ şi-un zâmbet plin,
luându-şi un aer optimist, perplex,
ceru linişte şi, parcă din senin,
le întrebă de nu aveau chef de sex.
Reclame
