Sentinţa se amână

Era trecut de miezul nopţii
şi-n butelcuţa cu sineală
se văicăreau de frica morţii
cuvinte fără tencuială.
Peniţa nu putea să doarmă
şi strecurându-se-n decor,
să stingă neaşteptata larmă,
se oferi judecător.
Amorul purta fustă scurtă
şi decolteu exagerat,
un tatuaj cu crini pe burtă,
machiajul un pic cam încărcat.
Iubirea-n bluză de mătase,
cu năsturaşi închişi la gât,
credea că muzele frumoase
îmbie doar din ochi … şi-atât.
După un ceas şi jumătate
de lamentări și smiorcăială,
peniţa, fostă cu pretenţii de dreptate,
se îmbătă cu sticla de cerneală,
iar după un sughiţ şi-un zâmbet plin,
luându-şi un aer optimist, perplex,
ceru linişte şi, parcă din senin,
le întrebă de nu aveau chef de sex.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.