Coup de fou … ou foudre

thieves

Dimineata il prindea in tufisuri. O pandea de cand aprindea lumina la baie. Ii vazuse camasile de noapte pe franghia de rufe. Il innebunea. Framanta binoclul pana o vedea iesind. Purta haine cambrate si avea un mers cumpatat, elegant. Parul lung pana la coate, fata ovala cu ochi adumbriti de gene lungi. De la sani in jos nu mai era in stare de nicio descriere, asuda cautand cuvinte potrivite. Baietii il impungeau sa ia o hotarare, el prefera sa mai astepte. Voia sa fie sigur. Ii simtea pe cei tineri trepidand dar el era de moda veche, toate aveau sa se aseze la timpul lor. Pana atunci se multumea sa priveasca. Stia cand pleca, stia cand venea, stia cat doarme, stia ca e singura. Nu stia pana cand.
Letitia stia cand e privita, i se zbatea ochiul drept si o manca spatele. Dupa primele trei zile de suspiciuni aproape telefonase la politie. Copilarise pe strada asta, stia toti boschetii, fiecare frunza care nu era la locul ei. Se hotari sa faca putina investigatie pe cont propriu. Isi cumpara un binoclu. Spre dimineata zari un pantof barbatesc de piele naturala, probabil lucrat manual. In sfarsit trezise interesul unui barbat cu gusturi delicate! Din ziua aceea avu mai multa grija la tinuta si accesorii.
Baietii facura mai intai glume, apoi isi pierdura complet rabdarea cu el. Trebuia sa ia o hotarare si nu-i era usor. Ar fi privit-o zile intregi, luni … dar se apropia toamna si n-avea chef sa raceasca in ploaie.
Letitia statu ca pe ace la serviciu. Era convinsa ca asta era ziua cea mare. Se agitase si-n somn. Desi murea de nerabdare si parca si destinul o tragea de nasturi, opri la coafor pentru putin volum si-si schimba si manichiura. Parca masina si arunca o privire in jur. Respira scurt si parca o furnica atata liniste. Pe prag o astepta un trandafir. Expira adanc si zambi larg. Deschise usa fredonand vesel si inmarmuri. Casa era goala. Fusesera lasate in urma doar cateva maruntisuri, aruncate neglijent pe jos. In bucatarie mai avea masa si patru taburete. Patul din dormitor fusese tras pana la usa apoi cineva renuntase si luase doar rufaria.
Baietii inchinau halbe de bere si se prefaceau abtiguiti desi putina fericire tot le juca in ochi. Ii fusese greu sa-si ia ramas bun, ii lasase o minicamera cadou sub masa de la bucatarie. Daca i se facea dor, s-o caute cand s-o mai intrema. Pacat de ea … asa frumoasa si sa nu aiba ea alt noroc … Poate cand s-o retrage din afaceri … poate …

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s