Pis, pis

cat 11

Am slabiciunea asta pentru prajituri … Nu stiu exact de unde am mostenit-o. Bunica-mea era o bucatareasa cu har. Isi punea amprenta pe orice reteta, caci singurul ‘extraordinar’ pe care il putem da pe gat e ‘delicios’. Dar bunica-mea era o femeie cu frica lui Dumnezeu, nu exagera. Ceva ce am mostenit – o relatie interesanta cu Dumnezeu. Din pacate eu tind sa exagerez.
Progres nu inseamna numai internet, Facebook, telefoane mobile si barfe despre alte planete ci si prajituri cu aparitii de Louboutin dar cu talpi cauciucate si creme din praf la punga. Un ficat sanatos inseamna ingrediente naturale, dar cine mai vinde azi ingrediente curate, lucrate responsabil? Banii ne-au luat tuturor mintile. Cum sa ma feresc de toate grasimile alea procesate la foc mocnit, de zaharul in exces si aromele artificiale? Niste texte de guru specialist in sanatatea celor de 100 de ani mi-au dat ideea. La 100 de ani uiti in 10 minute ca esti sanatos. Fiecare particica din tine scartaie, fasaie, tremura, suiera, sforaie, murmura si ca sa ajuti mumificarea o dai pe tigari si bautura. Din pacate doctorul meu scrie in timpul liber drama si nu pamflete asa ca mi-a interzis abuzurile oficiale. Ramane sa ma rafuiesc cu ficatul tinand din frau trigliceridele. Guru fiind iubitor de animale da de exemplu o pisica. Cam cate matze imi permiteam sa gazduiesc? Nici nu se punea intrebarea … Mi-am facut rost de un motan. Nu orice fel de motan, pe langa faptul ca era plin de fumuri, adica de culoare gri, deosebea soiurile benefice de grasimi de cele deranjante pentru organism. Asa am ajuns sa impart placerea mea cu gusturile dumnealui. Motanul adulmeca, uneori nici nu se sinchisea sa se apropie, si daca depista vreun factor chimic le intorcea spatele si erau condamnate. Nici nu stiti cate caschete de bezea si coifuri de frisca au ajuns la gunoi. Mustati de ciocolata, fuste grele de caramel, spuma de caise si aluat frantuzesc ajunsesera toate peisaje dezolante, mancare de sobolani.
Sufeream. Motanul incepuse sa-mi arunce priviri sarcastice. In fond imi voia binele. Pana si doctorul imi spusese ca 2-3 chimicale din cand in cand s-ar putea sa-mi puna putina culoare in obraji. Asa va arata practic viitorul.
L-am dat afara din casa. Intra pe fereastra, pe aerisirea de la subsol, pe cosul de fum. Apoi m-a lasat el pe dinafara. Iesisem sa semnez pentru o livrare de ecleruri cu serbet si a lipit usa. Nu m-am invatat minte … Am spart usa, am reparat-o, am schimbat si yala. De cateva ori. Cand i-am cerut sfatul lui guru mi-a zis ca aduce ghinion sa incerci sa scapi de pisic. N-am incercat sa-l sinucid, daca stie sa deosebeasca 12 tipuri de grasimi nu se lasa el interesat de-o savarina cu arsenic. Convietuim.
Noaptea isi face loc pe plapuma. Ziua mi se invarte printre picioare. L-am facut cadou, dar e educat, cand simte ca prezenta lui oboseste se intoarce acasa. Si-a facut sindicat. Toate matzele din cartier vin sa-l miaune de dimineata. Se invita la masa la vecini. Si are si el o slabiciune – copiii. Nu numai ca port de grija unui motan dar ca sa nu aduc atingere echilibrului planetar va trebui sa adopt si un copil. Sau doi. Trigliceridele blande zgaraie rau.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s