Sunt om, eşti splendid, mă chinui să exist

God 9

Sunt om, te lauzi că m-ai întrupat,
că mi-ai dat suflet şi pe întuneric un oftat,
vrei să-ţi zâmbesc, când golul meu e trist,
ai vrut să fiu, nu-ţi place că exist.
Doar tu ai monopol pe bunătate,
tu ştii ce-i bine şi ce nu se poate,
mă rupi bucăţi, mă ceri loial, nu realist,
eşti unicul curat, mă chinui, că exist.
Tu ai Lumină, Frumuseţe şi Cuvânt,
eu plec cu pielea de pe mine în pământ,
îmi tragi iubirea de sub mine, plâng în acatist,
splendoarea ta – o semnătură de iluzionist.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s