Sunt om, te lauzi ca m-ai intrupat,
ca mi-ai dat suflet si pe intuneric un oftat,
vrei sa-ti zambesc cand golul meu e trist,
ai vrut sa fiu, nu-ti place ca exist.
Doar tu ai monopol pe bunatate,
tu stii ce-i bine si ce nu se poate,
ma rupi bucati, ma ceri loial dar nu si realist,
esti unicul curat, ma chinui ca exist.
Tu ai Lumina, Frumusete si Cuvant,
eu plec cu pielea de pe mine in pamant,
imi tragi iubirea de sub mine, plang in acatist,
splendoarea ta – o semnatura de iluzionist.
Advertisements
