Rapciune

grapes 3

Abia intrasem in toamna
impinsa de la spate de niste ani scarbiti
de aerele arsitei de mare doamna,
chemata de bostanii vesnic lihniti.
Pe umbra curtii sanii grei de vin
ai viei ma invita-n casa,
mi-e sete dar din pudoare ma abtin,
otrava tineretii plange, nu se lasa.
In zarzavaturi ma intind, si in dulceturi,
pe palma se desface-o nuca – soapta-amara,
privirile coboara obosind in ceturi
si ploua si mi-e frig pe dinafara.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s