Răpciune

grapes 3

Abia de intrasem în toamnă,
împinsă de la spate de nişte ani scârbiţi
de aerele arşiţei, de mare doamnă,
chemată de bostanii veşnic lihniţi.
Pe umbra curţii, sânii grei de vin
ai viei mă invită-n casă,
mi-e sete, dar, din pudoare, mă abţin,
otrava tinereţii plânge, nu se lasă.
În zarzavaturi mă întind şi în dulceţuri,
pe palmă se desface-o nucă – şoaptă-amară,
privirile coboară, obosind în ceţuri
şi plouă şi mi-e frig pe dinafară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.