Fântâna dorinţelor

coins-in-fountain-main

Corbii spun că a adus-o vântul,
a înconjurat fântâna de şapte ori,
s-a oprit şi a sărutat pământul,
apoi apa a prins-o de subsuori
şi a cufundat-o până la umeri,
apoi încă o dată, cuprinzând-o de sâni,
un înger de piatră se plângea că să numeri
e păcat, ca şi botezul, în destin, să-l amâni,
două lespezi de marmură se jurau că-i curată,
că păcatele dispăruseră-nghiţite-n adânc,
din ochi lacrima îi fusese furată
şi topită-n monezi de dorinţi fără tâlc.
Au găsit-o fără vlagă, de dimineaţă,
patru popi i-au dus rugăciunea la buze,
când s-a scuturat, aninându-se c-un ţipăt de viaţă,
i-au prins rănile-n cârpe nişte lehuze
şi-au târât-o în sus şi-n jos pe stradă,
să-i închidă în spini cutezanţa,
Dumnezeu o ştia, fără s-o vadă,
o numise, căutând-o, Speranţa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s