De ascuns

hole

Mă urma până în inima pământului,
se jura că e un martir din iubire,
se lăsa descompus pe altarul întunericului,
până îl biruia dorul nebun de privire,
se-nălţa, căţărându-şi setea pe suflet,
unghiile se rupeau, asuprite de mânecă,
înghiţea disperat lumină şi urlet,
ziua îl pândea, de sub sfinţi, cum alunecă,
soarele, oh, ce văpăi într-un animal de pradă,
îl trăgea în sfârşitul de rouă, pe frunte,
îl strigam, dar puterea îmi era plânsă şi vagă,
îi aşteptam îngroparea până-n cele-amănunte,
când din nou îmbrăţişaţi, laolaltă cu viermii,
putrezi-vom în sminteală, mă lua în uşor,
ispita luminii şi hachiţele vremii
ne puneau la colţ povestea de-amor.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s