Explicaţie

walnut clock

Mă doare cumplit un echinocţiu,
neputinţa de a împărţi timpul perfect egal
între noapte şi zi, între mine şi tine,
e-o secundă ce trimite miezul nopţii în ireal.
M-am rugat de timp să bată un pas pe loc,
cât îmi trec, meschin, coastele printre-ale tale,
adormindu-ţi echilibrul, de parcă n-aş fi plecat deloc,
la ce bun echinocţiul pentru inimi tangenţiale?
Mă dor cumplit anotimpuri ce-şi cer congruenţa,
copaci care invocă flori la sfârşit de brumar,
îmi declar, în departajări, incompetenţa,
declar gustul timpului, la care nu ajung, amar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s