Lalele, lalele

tulips pink

Olandezii, deşi Wagner le-a pus muzică pe aripi, nu au fost dintotdeauna stăpânii lalelelor. Cupele multicolore au fost aduse din Turcia, în secolul al XVI-lea, cu o escală la Viena. Mereu am crezut că valsul şi lalelele au semnat o înţelegere. Ele sunt o varietate de crin, mai mult pudice decât virgine şi oarecum misterioase. De la Viena le-a dus în Ţările de Jos un botanist şugubăţ, Carolus Clusius, care s-a grăbit să scoată şi o carte despre ele, ca să facă rost şi de nişte bani. Nu din vânzarea cărţii, ci din vânzarea bulbilor. Le-a etalat în propria grădină, care din cauza preţului considerat ridicol de ridicat de grădinarii locali, a fost devastată şi mulţi bulbi furaţi. De aici tragem concluzia că până şi cele mai frumoase afaceri din lume au în dulap un schelet de furtişag. Tot în secolul al XVI-lea, şi tot olandezii au lansat pe piaţă morcovul portocaliu, până atunci soiurile variau între gălbior şi vineţiu. Sper că nimeni nu se va mai simţi vinovat să pună pe masa de Paşte salată de boeuf, morcovul e şi el vopsit, în ton cu ouăle. Şi tot pe atunci, glumeţ secol, olandezii au inventat ginul. Toate bunicuţele le sunt recunoscătoare, ‘tonic’ e un afrodisiac universal pentru vârsta a treia. Un bar fără gin e ca rima poetului fără vin. În loc să mă fi răsfăţat cu nectarul zeilor, dulce şi cuminte, dându-mi peste urechi cu ondulaţiile vocale ale lui Luigi Ionescu, am alunecat pe ienupăr până la băuturi sucitoare de minţi şi închinătoare zeului Lămâie. Aspră alunecare, m-a lăsat în suferinţă, cu turul pantalonilor zdrenţuit. Sucul mamii lui de ienupăr!

What tulips?

Dar să mă întorc la gingăşii. Călătorind printre olandezii lui 1900, n-am putut sa nu mă las fermecată de florăriile ambulante. Coşuri imense de flori, vânzători gălăgioşi, concurenţă acerbă. Fiecare vânzător îşi striga marfa în gura mare, vânzând urechilor trecătoare biografii demne de lumea încă timidă dar ameţitoare a filmului. A lui era cea mai frumoasă, a lui cea mai parfumată, a lui era prinţesă, a lui era regină, a lui era mai voinică, a lui, a lui, a lui …
Fiecare vânzător promitea un colţ de rai. Banii erau puţini şi cheltuiţi fără imaginaţie pe mâncare. M-am oferit să le dau o mână de ajutor, pe gratis. Omul a considerat dintotdeauna ajutorul o muncă care poate fi acceptată in forma ei curată, nesulemenită de tentaţia banului. Mi-au umplut coşul pe care îl purtam la piaţă cu lalele şi cu o palmă prietenească la fund m-au împins în calea reticenţei plimbăreţilor.
– Sunteţi atât de frumoasă doamnă, frumoasă cum poate doar lalelele ar putea … iar buzele vă sunt catifelate şi pline de viaţă, ca nişte petale … lalele roz? 6 fire? 25?! Aaaa, aranjamente pentru un dineu, am înţeles … sigur, livrăm la domiciliu. Poezii scriu grădinarii, eu doar le port vorbele să le fac auzite. Şi eu şi florile vă mulţumim, fără zâmbetul dumitale domniţă bobocii nici nu ar îndrăzni să-şi arate faţa.
Am vândut galbene pentru spice în păr, roşii pentru patima ochilor îndrăgostiţi, albe pentru visele premature de mireasă. Oamenii cumpărau pentru că începeau să se vadă în flori şi nu pentru că li se ofereau psalmi de închinăciune florilor. Degeaba iubeşti în scriitură floarea dacă nu o faci cu gândul la sufletul celui ce îi gustă parfumul şi o strânge la piept. Când şi-au umplut buzunarele, vânzătorii de flori m-au alungat din oraş. Nu pentru că aş fi vândut mai multe flori, nu aveam decât una şi aia era greu de dezrădăcinat din piept, ci pentru că, precum florile, nici ideile pentru ei nu erau frumoase dacă nu erau ale lor. Odată ieşită de pe piaţă, se putea considera ca ideea aparţinea cuiva din popor. Voluntariatul primilor sfătuitori în afaceri a sfârşit chiar şi mai rău. Eu am trăit să consemnez.
Ca şi Fanfan la Tulipe am fost păcălit să mă înrolez în armată pentru un grad cu atitudine fruntaşă, dar după beţia de primire am fost trimis în linia întâi, pe front. Vai ce laleleală!

fanfan_la_tulipe

Gérard Philipe in Fanfan la Tulipe, 1952)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s