Infinit în repaus

planet-nine759

 

 

Te-am iubit din prima secundă,
moleculele au declanşat din inimă un exod,
fizica cuantică ar fi detectat o undă, 
negativul meu îmbrăţişa configuraţia de anod.
Între noi, duceau pe umeri anii-lumină
comete indiscrete şi se duşmăneau sori,
în ecuaţia mea necunoscuta aştepta senină
o explozie nucleară şi-un skanderberg de nori.
Lentilele focalizau pe Calea Lactee,
din memorie Morse semnaliza răguşit,
gândurile rumegau energie atee,
telescopul îşi asuma vina de a nu fi minţit,
vieţuiam pe planete obsedant paralele,
oxigenul ce-mi era hrană te-ar fi ucis,
ţi-ai fi scuipat plămânii, ai fi căzut în inele
de mire pe Saturnul unui Big Bang interzis.
Sateliţii ne plângeau predicţiile în orbite
neuniforme, detonând lenea din meteoriţi,
respirai sulf, m-ar fi ars până-n vintre,
chimia ne inventa şi ne otrăvea ca iubiţi.
Poate totuşi există Dumnezeu,
dacă nu, mă implor lui Shakespeare
să renege autoritatea universului fariseu,
Julietei să nu-i mai fie alocat un Romeo martir,
să se dea dezlegare la iubire-n formule,
religiile să ne-ntâmpine, în găurile negre, cu pâine şi ceai,
să reînviem după ce ne-am atins, să se-mpartă granule,
care să izoleze neputinţa de-a ne răni în rai,
dar ca şi-o rană-n suflet, percepută relativ,
vei prinde viaţă dintr-o hologramă muiată-n oxigen
în timp ce eu, purtată de-un reactor activ,
voi dezvolta, în sulf, un creier omogen.

Pierduţi şi-n stropul clipei, şi-n stoicul mereu,
vom ticlui particule în somn de Dumnezeu.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s