Facerea supei

supa galuste

Morcovul îşi supraveghea împărăţia de zeamă. Ţanţoş, renunţase la mustăţi fără modestie, umbla în sus şi-n jos, şi înapoi, ticluind un plan pentru binele poporului. Oala asta de supă era gospodină, păstra graniţele fierbinţi. De pe fund, fără niciun chef de temenele, îl priveau plictisite două burţi de ceapă. Mirosea vag a usturoi. O ceată de pătrunjei-curteni şi morcovi-adolescenţi, abia înrolaţi în armată, îl urmau peste tot, susurându-i osanale, aşteptând declaraţia oficială de începere a banchetului. De obicei pe la ora asta se tăiau cu foarfeca nişte funde elegante de tăiţei. Morcovul ceru linişte, i se zbârcise pieliţa pe el a primejdie. Ascunzându-se unul după celălalt, pătrunjeii şi morcoveţii întârziaţi la vârsta tuleielor strigară în cor:
– Păzea! Păzea! Vin extratereştrii!!!
Pe bolta oalei îşi făcu apariţia o navă spaţială, eliptică, greoaie. Apoi urmară altele, ca nişte nori care învăţau să meargă. Enervat de laşitatea supuşilor, morcovul se repezi cu sabia ridicată la una dintre ele.
– N-o atinge! N-o atinge!
Dar era prea târziu. Găluşca se sfărâmă în bucăţi, decorându-l cu gris din cap până în picioare. Fierbinţeala dădu în clocot. Le zbârci şi sufletul. O ceaţă plăcută tulbură limpezimea de zeamă împărătească.
– Unde sunt? Unde sunt? se întrebă pe el şi pe ceilalţi, hamletian, morcovul.
– În Rai preaiubite, pe cer au apărut primele petece de verdeaţă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s