Şi-o puşchea pe limba ta

spinach salmon canape

Ne-am luat din curiozitate. N-am făcut hârtii la primărie de frica analizelor medicale. Mie îmi dădea palpitaţii seringa, lui lichidul. Mamei i-am ascuns detaliile altfel ne-ar fi făcut programare la biserică. El e un tip introvertit, nu mi-a arătat adevărata faţă niciodată. Ne plictiseam teribil de frumos împreună. Eu îi ziceam şi îi tot ziceam până mă reîntorceam la ce-am zis dintâi, el tăcea. Privea pe fereastră cât era rândul meu la telecomanda de televizor şi tăcea relaxant, până ajungea să tacă de-a dreptul enervant. Când deschidea gura, cuvintele ţinute cu forţa în întuneric ieşeau murdare, cu ciudă pe limbă, strecurându-se printre prejudecăţile danturii. Sâsâit, sufocând şerpeşte cenzura. Nu mă deranja că era desprins de subiect ci că răspundea întrebărilor străinilor de pe stradă. Pe limbajul conjugal. Ajunsesem să aflu că mă doare capul de la baieţii care ridicau gunoiul şi când îmi tăiam unghiile venea instalatorul să spele vasele. Dar mai ale dracului decât reclamaţiile de acasă erau sesizările din deplasare. Îşi instiga toţi prietenii să dea petreceri şi odată ajunşi acolo devenea blablagiu. Afurisitul vorbea pe nas. Când începea să emită păreri simţeam cum îmi creştea la braţ, de parcă s-ar fi ridicat pe vârfuri. Guri căscate, unele rujate anemic, misterios, altele de-a dreptul tendenţios, înghiţeau să potolească un sec fiecare vorbuliţă.
Erau momente când credeam că am ratat să cer mâna unui preşedinte, dar intuisem de la început că i-ar fi căzut moralul moale dacă aduceam vorba de inel. Nările îmi fremătau de indignare iar inima mi se stafidea dezgustată în timp ce eticheta mă obliga să zâmbesc cu gura plină şi să pretind că scobitoarea era pentru o frunzuliţă de spanac. Iar puseseră verdeaţă pe somon deşi pentru digestie ar fi fost de-ajuns nişte roşii uscate la soare. Când se termina petrecerea i se epuiza şi vocabularul. Nu l-am auzit niciodată lăudându-mi ţinuta, în somn nu se minuna decât de cât de frumos a rostit. De ce peştele ajunge să-şi dea duhul pe mămăligă, cu clăbuci de usturoi pe la gură dacă nu din cauză de cârlig? De câte ori îşi rotunjeşte guriţa să strige ‘ajutor!’, cârligul înţelege ‘te omor! te omor!’.
– Iubi, cine-a mai ieşit la plimbare?
– Vecina mea suferă de simbioză, când cade curentul usucă sâmburii la veioză.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s