Absenţi la matrimoniale

Flori nu mai avea chef să se lase la mâna oglinzii. Altădată ar fi cugetat pe coate la ce s-ar fi potrivit mai bine frumoşilor ochi albaştri. Pomeţii i-ar fi zâmbit ridicănd din umeri, buzele ar fi refuzat umezite un al doilea strat de ruj. Dar privirea oglinzii se înnegurase pe nesimţite pe la colţuri şi nu mai putea ascunde urmele lăsate de trecerea pe acolo a vremii. De ce divorţează oamenii înainte de a se gândi la bătrâneţe? Poate pentru că s-au îndrăgostit de nişte feţe dulci şi proaspete care între timp au fost şterse cu buretele iar de sub machiaj le rânjeşte o vârsta maculată? După o vreme singurătatea loveşte în punctele vulnerabile, nu există călcâi care să nu se teamă. Disperarea ne trimite în spirala întâlnirilor aranjate, a site-urilor mai degrabă anti-matrimoniale.
Flori încă mai avea curaj să se poarte ca o femeie frumoasă. Fără să apeleze la sensibilităţile prietenelor şi-a aşezat cu grijă numele pe un site de intermediere. Cu grijă la machiaj. După primele contacte de tatonare cu partea încă extraterestră a planetei şi-a dat seama că bărbaţii nu păstrează pe lângă casă decât poze până la vârsta de 40 de ani. Şi că respiră doar cu speranţa că te-ai hotărât să le oferi sex. Sexul, deşi timid în conversaţie, ascuns în general după insinuări zâmbăreţe, sfârşeşte ca un martir al ieşirii din casă, după renunţatul la paharul cu bere şi telecomandă.
Femeilor le e frică că într-o zi o să se trezească şi nu o să mai aibă cu cine vorbi. Bărbaţilor le e frică că nu mai au cu cine să tacă. În timpul meciului. Şi cu cine să se bucure zgomotos după o partidă reuşită.
Flori părea să atragă genul viril dar gata să se şteargă pe picioare la o simplă privire şi să deschidă fără să trântească uşa dormitorului. Mai are cineva răbdare să asculte ce e în capul unei femei?
Viorel îşi zicea Vivi. Cum dracu’ să te prezinţi Viorel când ţi-a ieşit burta din pantaloni şi chelia ţi se umezeşte de emoţie? Nu că doamna s-ar putea sau nu să-l placă ci la gândul că s-ar putea să aibă noroc şi de sex. Femeile în schimb nu vor decât să vorbească. Taca-taca, taca-taca. taca-taca. Să vorbească, să se cunoască mai bine şi iar să vorbească … Nu par să le deranjeze aluziile deocheate dar dacă le-ntrebi de-a dreptul îşi aruncă plata pentru propria consumaţie pe masă şi pleacă revoltate, cum altfel dacă nu bodogănind?! Dacă nu avea de gând să-şi spele singur chiloţii până la adânci bătrâneţi trebuia să facă un efort. Era timpul să se distingă în arta conversaţiei, să pună la bătaie toate investiţiile pe care le făcuse în cărţi. Această Flori părea interesantă.
Flori a ajuns la restaurant prima. A fost cu noroc căci galantul şi-a făcut apariţia de după un mănunchi de trandafiri sălbatici. Era sămbătă şi fiecare avea câte o corvoadă prin cimitir. Cine mai dădea bani pe aşa ceva de la prima întâlnire? Scepticii de vârsta a doua aşteaptă să vadă dacă se anunţă şi retur. Vivi era un bărbat atent, manierat, inteligent şi întotdeauna pregătit cu povestiri amuzante. Discutau ore în şir şi părea să vrea sincer să-i audă părerea, chiar şi despre subiecte nu tocmai comode. Nu-şi amintea să fi avut un prieten atât de interesant şi răbdător. Era fascinată. Tocmai asta era problema. Iar o să rămână cu buzele umflate. Flori avea nevoie de un iubit şi abia din acel punct de cel mai bun prieten.
Vivi simţea că explodează, dar un pas greşit acum ar fi năruit tot ce clădise cu grijă.
Sfârşitul lumii îl luă prin surprindere. Dormise bine, mâncase bine, cu cafeaua încă în mâna stângă deschisese laptop-ul. Şi se fripse. Flori îşi lua adio. În mesagerie … şi el care crezuse că erau amândoi de modă veche … Căuta un amant ardent, nu numai un prieten.
Îi scrise primul lucru care îi trecu prin minte:
“Nu se plâng femeile mereu şi mereu că nu are cine să le asculte, să le respecte, să le vorbească?”.
Nu aşteptă răspuns. Poziţia îi fusese compromisă.
Se simţea precum idiotul căruia Dumnezeu i-a pus o pungă cu galbeni pe podul întoarcerii acasă iar el s-a chinuit să traverseze cu ochii închişi, să vadă dacă după atâta amar de timp nimereşte casa …
Flori se trezi ca după o cursă cu obstacole. Nu ştia dacă era de bine, după o vârstă te obişnuieşti mulţumitor şi cu răul.
Şi ziua nu e ca noaptea iar singura întâlnire posibilă e în zori. La asfinţit orice umbră ascunde o minciună.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s