De cuc şi jale mare

gun2

Trebuie să fi fost o stradă a nimănui, buruienile invadaseră strungăreţele dalelor de piatră de râu. Mi se încâlceau degetele de la picioare, purtam nişte sandale care mă rodeau până la singurătatea osului şi totuşi nu aveam curaj de desculţă. Mergeam pe stradă şi vorbeam singură, mă gândeam la alte străzi cu bordură şlefuită şi copaci ţinându-le drăgăstos de după umeri. Rondouri de petunii şi gheţărele, miros de tei şi amintiri de transhumanţă. Un panou sluţea după-amiaza: „Ce cauţi pe strada mea? Sunt atâtea altele, făcute de alţii frumoase … mişcă-ţi fundul!”. Da, ştiu, în materie de reclame stradale era de un sarcasm barbar. Să fi avut eu la mine nişte seminţe, ce mi-ar mai fi plăcut să scuip cojile pe jos … Chiar dacă romanţelor li se dăduse un şut în fund, am găsit cu chiu cu vai umbra nucului bătrân şi m-am rezemat, căutând un pic de odihnă, ce-aţi crezut?

Pun mâna pe două nuci şi mă plâng nucului că tare aş lua şi de-un cozonac.
– Min-ci-noa-să şi per-fi-dă! Min-ci-noa-să şi per-fi-dă! Min-ci-noa-să şi …
Mă uit în sus, un cuc.
– Cucule cu pană sură, dacă ai fi fost păsăroi serios, ai fi vestit primăvara!
– … per-fi-dă!
– Tu vorbeşti? După ce ai patentat cu-cu! şi jocul de-a v-aţi ascunselea pe la Oficiul de Simulări şi Invenţii, vinzi jigniri jignitului? Dacă mai dai drumul la gălbenuş pe umărul meu, te alerg cu ceasul!
– Pentru muzică populară viraţi la dreapta!
– Măi, cuc, n-am să te rimez cu năuc, dar nici n-am să stau la un suc, ca să te lauzi tu că eşti haiduc.
Cucul ăsta era ăla care-şi lăsa ouăle prin toate cuiburile, iar când te întorceai de la cumpărături şi cădeai lată, ciocănea la fereastră şi, scărpinându-se pe sub aripă, te lăuda după cât de frumos le-ai încondeiat. Până numărai pe degete şi-ţi ieşea că nu poate fi decât Paştele Cailor, cucul încerca discursuri despre ţările calde spre sănătatea raţelor sălbatice ex-canadiene. Rămâneai cu piuitul şi ceva guri flămânde, care copiau de la George Coşbuc doar titlul: ‘Mama’!
– N-ai plecat, coţofano?
M-am uitat, ca-n oglindă, în ochii unui răţoi care trecea pe stradă. Minune! Plecasem de-acasă pupăză şi mă întorceam coţofană!
– Energize!!! Teleportează-te cu moţ cu tot!
– Bre, căpitane Picatpegard, nu mai ai spaţiu? Taman ce-ai găsit ultima frontieră?
Până să mai zic o dată cu-cu! şi cu un şut în fund pe post de energizante, m-a transferat în campionatul sătesc, divizia: uliţe şi glod.
Dacă vă întâlniţi vreodată cu un cuc, nu vă pierdeţi vremea cu ‘cine zice ăla e’, treceţi direct la ‘nu mă doare, nu mă doare, c-am mâncat fasole goale!’. Digestie cu parfum de femeie. Fâs!

gun 3(Google search)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s