De cuc şi jale mare

gun2

Trebuie să fi fost o stradă a nimănui, buruienile invadaseră strungăreţele dalelor de piatră de râu. Mi se încâlceau degetele de la picioare, purtam nişte sandale care mă rodeau până la singurătatea osului şi totuşi nu aveam curaj de desculţă. Mergeam pe stradă şi vorbeam singură, mă gândeam la alte străzi cu bordură şlefuită şi copaci ţinându-le drăgăstos de după umeri. Rondouri de petunii şi gheţărele, miros de tei şi amintiri de transhumanţă. Un panou sluţea după-amiaza: “Ce cauţi pe strada mea? Sunt atâtea altele făcute de alţii frumoase … mişcă-ţi fundul!”. Da, ştiu, în materie de reclame stradale era de un sarcasm barbar. Să fi avut eu la mine nişte seminţe, ce mi-ar mai fi plăcut să scuip cojile pe jos … Chiar dacă romanţelor li se dăduse un şut în fund, am găsit cu chiu cu vai umbra nucului bătrân şi m-am rezemat căutând un pic de odihnă, ce-aţi crezut? Pun mâna pe două nuci şi mă plâng nucului că tare aş lua şi de-un cozonac.
– Min-ci-noa-să şi per-fi-dă! Min-ci-noa-să şi per-fi-dă! Min-ci-noa-să şi …
Mă uit în sus, un cuc.
– Cucule cu pană sură, dacă ai fi fost păsăroi serios ai fi vestit primăvara.
– … per-fi-dă!
– Tu vorbeşti? După ce ai patentat cu-cu! şi jocul de-a v-aţi ascunselea la Oficiul de Simulări şi Invenţii vinzi jigniri jignitului? Dacă îţi mai dai drumul la gălbenuş la mine pe umăr te alerg cu ceasul!
– Pentru muzică populară viraţi la dreapta!
– Măi cuc, n-am să te rimez cu năuc, dar nici n-am să stau la un suc ca să te lauzi tu că eşti haiduc.
Cucul ăsta era ăla care-şi lăsa ouăle prin toate cuiburile iar când te întorceai de la cumpărături şi cădeai lată, ciocănea la fereastră şi scărpinându-se sub aripă lăuda cât de frumos le-ai încondeiat. Până numărai pe degete şi-ţi ieşea că nu poate fi decât Paştele Cailor, cucul ţinea disursuri despre ţările calde raţelor sălbatice ex-canadiene. Rămâneai cu piuitul şi nişte guri flămânde care copiau de la George Coşbuc doar titlul: ‘Mama’!
– N-ai plecat coţofano?
M-am uitat ca-n oglindă în ochii unui răţoi care trecea pe stradă. Minune! Plecasem de-acasă pupăză şi mă întorceam coţofană!
– Energize!!! Teleportează-te cu moţ cu tot!
– Bre căpitane Picatpegard, nu mai ai spaţiu? Taman ce-ai găsit ultima frontieră?
Până să mai zic o dată cu-cu! şi cu un şut în fund pe post de energizante m-a transferat în campionatul sătesc, divizia: uliţe şi glod.
Dacă vă întâlniţi cu un cuc, nu vă pierdeţi vremea cu ‘cine zice ăla e’, treceţi direct la ‘nu mă doare, nu mă doare, c-am mâncat fasole goale!’. Digestie cu parfum de femeie. Fâs!

gun 3

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s