Inimă de mălai

Taranca-din-Prahova-G.-Lowendal

( Taranca din Prahova de George Löwendal )

În cea mai urâtă casă din sat,
dărăpănată, cu portiţa aflată-n treabă,
un câine ascundea osul ruşinat,
avea mai mulţi dinţi decât stăpâna babă.
Pe prispă odihneau licheni şi mucegaiuri,
în curte îşi făceau de cap nişte copii
de buruiene şi scaieţi, plângeau şiraguri
de struguri vechi, legaţi de mâini de bălării.
Dacă băteai la uşă, musai era s-aştepţi
un pic de veşnicie, picioarele bolnave
trăgeau suspine agăţate de pereţi,
toiagul mai păstra un zâmbet rătăcit de snoave.
Din gura plitei nişte vreascuri trosneau de bucurie
scăpând pe nări dogoare şi un fir de fum,
dintr-o găleată cu rugină asculta atent o apă vie,
ţoalele te certau c-ai tras cu tine colbul de pe drum,
de nicăieri te-mbrăţişa miros de brad şi scorţişoară,
baba te invita să te aşezi, icnind în şoapte,
înţelegea că eşti flămând şi într-o doară
spărgea vreo două ouă şi te-mbia cu mămăligă-n lapte.

mamaliga-cu-lapte-5

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s