Inimă de mălai

Taranca-din-Prahova-G.-Lowendal

( Taranca din Prahova de George Löwendal )

În cea mai urâtă casă din sat,
dărăpănată, cu portiţa aflată-n treabă,
un câine ascundea osul ruşinat,
avea mai mulţi dinţi decât stăpâna babă.
Pe prispă odihneau licheni şi mucegaiuri,
în curte îşi făceau de cap nişte copii
de buruiene şi scaieţi, plângeau şiraguri
de struguri vechi, legaţi de mâini de bălării.
Dacă băteai la uşă, musai era s-aştepţi
un pic de veşnicie, picioarele bolnave
trăgeau suspine agăţate de pereţi,
toiagul mai păstra un zâmbet rătăcit de snoave.
Din gura plitei nişte vreascuri trosneau de bucurie
scăpând pe nări dogoare şi un fir de fum,
dintr-o găleată cu rugină asculta atent o apă vie,
ţoalele te certau c-ai tras cu tine colbul de pe drum,
de nicăieri te-mbrăţişa miros de brad şi scorţişoară,
baba te invita să te aşezi, icnind în şoapte,
înţelegea că eşti flămând şi într-o doară
spărgea vreo două ouă şi te-mbia cu mămăligă-n lapte.

mamaliga-cu-lapte-5

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s