Creangă se dă în vânt

eminescu-si-creanga

– Doamne, am nevoie de permisie.
– Să umbli creanga? Ştii că numai îngerii au dreptul la permisie. Dacă ai nevoie de băutură îţi aduce oricum Eminescu. Sau iar e îndrăgostit?
– Ştiai de băutură?
– De cînd te-ai popit.
– De-atunci?
– Am observatori acreditaţi. Vezi bine că mă chinui să îmbunătăţesc serviciile … şi oricum tu ai intrat fraudulos la noi, ai profitat că eram ocupat cu revelionul şi predicţii de zodiac, planetele îmi dădeau şi ele de furcă, iar Eminescu mi-a băgat Luceafărul în ochi, aşa m-am trezit cu tine tolănit în grădină.
– Eva a plecat cu merele, umblu cu frunza goală. Doamne, nu-i nimic de făcut pe-aici!
– Nu sunt deschis la propuneri. Nu de-ale tale. Aveai de ales, e vina mea c-ai greşit poarta?
– N-am greşit, mi-era frică că-l ţii pe Eminescu la rece. ‘Nemuritor şi rece’ nu-i ideea mea de friptură şi băiatul ăla a flămânzit destul pe pământ.
– Scriitorimea e la cazane, poate te gândeşti la reîntregirea familiei …
– Doamne, ştii bine că nu te poţi lipsi de Eminescu, dacă preiau moaştele cenaclul …
– Ai grijă cum vorbeşti, de când ai venit Sfinţii şi-au pierdut morga uşor tristă, ne pierdem renumele de firmă serioasă. Nu mă deranjează că scrii dar nu te intercala în cărţile sfinte!
– Doamne … de fapt despre asta voiam să-ţi vorbesc …
– Te rog, am toate volumele cu autograf, poate mai are Maica loc la librărie …
– Nu, nu … Doamne, credincioşii Măriei Tale vor să mă scoată din manuale! Trebuie să-mi rescriu testamentul.
– Ce testament?
– L-am vândut concurenţei , aici n-a trecut de cenzură.
– Vorbeşti de …
– De …
– Ce vrei, să le laşi şi câte două ouă?
– Din sărăcia asta?
– Încă n-ai văzut ce-s în stare să cresc pe tarla!
– Aş spune că te cred pe cuvânt dar e exact ce aştepţi de la mine. Nu Doamne, problema e că moştenitorii s-au aşezat comod şi după nişte scuturături exaltate cică s-au plictisit: limbajul e greoi, regionalismele au un coeficient de lubrifiere sub cota modernă, trebuie să înţelegi ca să râzi … şi după cum ştii, nu numai că idioţii nu citesc mai mult de cinci rânduri dar au scurtat şi rugăciunile: ‘Mulţumescu-ţi Ţie Doamne, dă-ne nouă sănătate, bani puhoi şi veri nu toamne, niscai sex dacă se poate’.
– Te rog să nu-mi aduci aminte ce spovedanii trimiteai când erai pe statul de plată! Rămân la părerea mea, trimite-l pe Eminescu că el ştie cum să-i ia.
– Eminescu e impresionabil, când i-au maltratat biografia şi nişte poezii mai vechi s-a închis în casă şi a tras uşa după el. Poeţii nu-s în stare de revoluţie.
– Revoluţie? Când aveai de gând să-mi spui?
– Îţi cam bagi Scripturile peste noi, doar nu credeai că nu am observat. Iar acum vor să ne scoată cu totul. Nu te deranjează că-s aşa simplişti? Bineînţeles că nu te deranjează, dacă nu gândesc se pocăiesc!
– Creangă, ce intenţionezi de fapt? Şi te rog să fii scurt că nu-mi văd capul de treburi. Le scoţi moştenirea din fund că poate a început să-i irite … şi?
– Da Doamne, mereu mă ghiceşti. Asta apreciez la Sfinţia Ta, nu mă placi dar citeşti …
– Doar nu le aduci aici??!
– Nu, feri-Te-ai, nu-i nevoie să sari ca ars că iar plouă cu gheaţă. Am patentat nişte pastă de dinţi.
– Marcă înregistrată?
– Cu autograf de la producător …
N.A. Dialogul a fost tradus din limba moldovenească ca să înţeleagă şi partea vătămată.

Anunțuri

Un gând despre “Creangă se dă în vânt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s