Creangă se dă în vânt

eminescu-si-creanga

– Doamne, am nevoie de permisie.
– Să umbli creanga? Ştii că numai îngerii au dreptul la permisie. Dacă ai nevoie de băutură îţi aduce oricum Eminescu. Sau iar e îndrăgostit?
– Ştiai de băutură?
– De cînd te-ai popit.
– De-atunci?
– Am observatori acreditaţi. Vezi bine că mă chinui să îmbunătăţesc serviciile … şi oricum tu ai intrat fraudulos la noi, ai profitat că eram ocupat cu revelionul şi predicţii de zodiac, planetele îmi dădeau şi ele de furcă, iar Eminescu mi-a băgat Luceafărul în ochi, aşa m-am trezit cu tine tolănit în grădină.
– Eva a plecat cu merele, umblu cu frunza goală. Doamne, nu-i nimic de făcut pe-aici!
– Nu sunt deschis la propuneri. Nu de-ale tale. Aveai de ales, e vina mea c-ai greşit poarta?
– N-am greşit, mi-era frică că-l ţii pe Eminescu la rece. ‘Nemuritor şi rece’ nu-i ideea mea de friptură şi băiatul ăla a flămânzit destul pe pământ.
– Scriitorimea e la cazane, poate te gândeşti la reîntregirea familiei …
– Doamne, ştii bine că nu te poţi lipsi de Eminescu, dacă preiau moaştele cenaclul …
– Ai grijă cum vorbeşti, de când ai venit Sfinţii şi-au pierdut morga uşor tristă, ne pierdem renumele de firmă serioasă. Nu mă deranjează că scrii dar nu te intercala în cărţile sfinte!
– Doamne … de fapt despre asta voiam să-ţi vorbesc …
– Te rog, am toate volumele cu autograf, poate mai are Maica loc la librărie …
– Nu, nu … Doamne, credincioşii Măriei Tale vor să mă scoată din manuale! Trebuie să-mi rescriu testamentul.
– Ce testament?
– L-am vândut concurenţei , aici n-a trecut de cenzură.
– Vorbeşti de …
– De …
– Ce vrei, să le laşi şi câte două ouă?
– Din sărăcia asta?
– Încă n-ai văzut ce-s în stare să cresc pe tarla!
– Aş spune că te cred pe cuvânt dar e exact ce aştepţi de la mine. Nu Doamne, problema e că moştenitorii s-au aşezat comod şi după nişte scuturături exaltate cică s-au plictisit: limbajul e greoi, regionalismele au un coeficient de lubrifiere sub cota modernă, trebuie să înţelegi ca să râzi … şi după cum ştii, nu numai că idioţii nu citesc mai mult de cinci rânduri dar au scurtat şi rugăciunile: ‘Mulţumescu-ţi Ţie Doamne, dă-ne nouă sănătate, bani puhoi şi veri nu toamne, niscai sex dacă se poate’.
– Te rog să nu-mi aduci aminte ce spovedanii trimiteai când erai pe statul de plată! Rămân la părerea mea, trimite-l pe Eminescu că el ştie cum să-i ia.
– Eminescu e impresionabil, când i-au maltratat biografia şi nişte poezii mai vechi s-a închis în casă şi a tras uşa după el. Poeţii nu-s în stare de revoluţie.
– Revoluţie? Când aveai de gând să-mi spui?
– Îţi cam bagi Scripturile peste noi, doar nu credeai că nu am observat. Iar acum vor să ne scoată cu totul. Nu te deranjează că-s aşa simplişti? Bineînţeles că nu te deranjează, dacă nu gândesc se pocăiesc!
– Creangă, ce intenţionezi de fapt? Şi te rog să fii scurt că nu-mi văd capul de treburi. Le scoţi moştenirea din fund că poate a început să-i irite … şi?
– Da Doamne, mereu mă ghiceşti. Asta apreciez la Sfinţia Ta, nu mă placi dar citeşti …
– Doar nu le aduci aici??!
– Nu, feri-Te-ai, nu-i nevoie să sari ca ars că iar plouă cu gheaţă. Am patentat nişte pastă de dinţi.
– Marcă înregistrată?
– Cu autograf de la producător …
N.A. Dialogul a fost tradus din limba moldovenească ca să înţeleagă şi partea vătămată.

Advertisements

One thought on “Creangă se dă în vânt

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s