Amar de doi

iedera

Mă înnebunesc umerii largi de cărămidă,
muşchii de mortar, bune intenţii ascunse-n firidă,
când primăvara îmi înghesuie frunze tinere la subsuori
palmele mi se-agaţă de zidul iubirii din flori.
Se încăpăţânează să-mi respingă mângâierea şi şoptit
mă avertizează că am de-a face cu un introvertit,
îl liniştesc că acopăr fapte reprobabile cu clorofilă,
nouă, iederelor, ne pasă chiar dacă purtarea ne e puerilă,
suntem credincioase, nu fugim speriate
nici când visele ne cad în braţe dărăpănate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s