Amar de doi

iedera

Mă înnebunesc umerii largi de cărămidă,
muşchii de mortar, bune intenţii ascunse-n firidă,
când primăvara îmi înghesuie frunze tinere la subsuori
palmele mi se-agaţă de zidul iubirii din flori.
Se încăpăţânează să-mi respingă mângâierea şi şoptit
mă avertizează că am de-a face cu un introvertit,
îl liniştesc că acopăr fapte reprobabile cu clorofilă,
nouă, iederelor, ne pasă chiar dacă purtarea ne e puerilă,
suntem credincioase, nu fugim speriate
nici când visele ne cad în braţe dărăpănate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s