Căinţă abandonată

Praying woman hands

Te-aş fi iertat, dar nu-mi mai stă în putere,
sufletul s-a prelins până la călcâie, renunţând la durere,
chinul s-a agăţat de mersul sângelui pe vene,
şi-a făcut gări în mâini, în picioare, pe gânduri şi pene,
te-aş fi iertat, căci mi se împuţinează ce mi-e drag,
te-aş fi purtat pe umeri, m-aş fi făcut toiag,
dar îngerii au milă pentru cei lăsaţi pe dinafară,
în vintrele durerii lasă orfani copiii de etnie amară.
Te-aş fi iertat, dar timpul tău arată prea târziu,
iar mie îmi cad frunzele şi mă înghit nămeţi, când scriu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s