Poeziile

knives

Poeziile sunt nişte cuţite care mă urmăresc,
scrâşnelile lor de zimţi şi tăiş
scrijelesc fierbinţeala dosită de piele,
mi-am înfundat cu câlţi urechile laşe,
sirenele acelea nebune încă se hrănesc
cu carnea de pe pulpele lui Ulise
aşa cum versurile descătuşate de mâner
mă trec în valuri, întrebând de ţărm.
Poeziile sunt nişte cuţite care îmi caută inima,
se ascut pe iadul meu
dar mă iartă înaintea vărsării de sânge.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s