Plasturele lui Dumnezeu

pene

Pe vremea când plicurile se lipeau cu stuchit
toţi îngerii din cer au năpârlit,
aşa, deodată, deşi nici dracu’ nu i-a deocheat,
e drept că în salonul cu miere se ţinuse un concurs de strănutat,
de câştigat a câştigat Şeful cel mare,
Sfinţii n-aveau curajul să-i pună mânia la-ncercare,
după apocalipsa care le măturase masa de votanţi,
se mulţumeau să-i atragă atenţia doar spre recalcitranţi.
Ce să facă Dumnezeu cu aripi goale? Nişte cioate!
Penele alea erau divine, dar nu creşteau peste noapte,
se gândi o clipă, nu prea mult, oftă cu năduf,
apoi îi tăvăli prin smoală şi-i împodobi cu puf,
era un plagiat, dintr-o carte cu rime împerecheate,
dar experimentul îi izbuti, dracii o luară la fugă, pe apucate,
căci dracului nu-i e frică de înger sau de miel,
ci numai de-arătări mai urâte ca el.
De-atunci flămânzeşte şi iaca-i o săptămână,
dar Maica şi Sfintele i-au dat peste mână,
pasămite când îngerii s-au întors, ciocănind pe la geamuri
au leşinat crezând că s-au făcut retrocedări în iaduri,
şi îngerii se-nvăţaseră cu traiul comunist din Rai,
unde ai de-ale gurii chiar dacă nu munceşti, ci stai.
Alt Dumnezeu s-ar fi enervat şi i-ar fi trimis înapoi pe Pământ,
dar Ăsta, al nostru, era mulţumit că nu-i ieşeau din Cuvânt.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s