Plasturele lui Dumnezeu

pene

Pe vremea când plicurile se lipeau cu stuchit
toţi îngerii din cer au năpârlit,
aşa deodată, deşi nici dracu’ nu i-a deocheat,
e drept că în salonul cu miere se ţinuse un concurs de strănutat,
de câştigat a câştigat Şeful cel mare,
Sfinţii n-aveau curajul să-i pună mânia la-ncercare,
după apocalipsa care le măturase masa de votanţi
se mulţumeau să-i atragă atenţia doar la recalcitranţi.
Ce să facă Dumnezeu cu aripi goale? Nişte cioate,
penele astea erau divine dar nu creşteau peste noapte,
se gândi o clipă, nu prea mult, oftă cu năduf,
apoi îi tăvăli prin smoală şi-i împodobi cu puf,
era un plagiat dintr-o carte cu rime împerecheate,
dar experimentul îi izbuti, dracii o luară la fugă, pe apucate,
căci dracului nu-i e frică de înger sau miel,
ci numai de-arătări mai urâte ca el.
De-atunci flămânzeşte şi iaca-i o săptămână,
dar Maica şi Sfintele i-au dat peste mână,
pasămite când îngerii s-au întors, ciocănind pe la geamuri
au leşinat crezând că s-au făcut retrocedări în iaduri,
se-nvăţaseră cu traiul comunist din Rai,
unde ai de-ale gurii chiar dacă nu munceşti, ci stai.
Alt Dumnezeu s-ar fi enervat şi le-ar fi trimis înapoi pe Pământ,
dar Ăsta al nostru era mulţumit că nu-i ieşeau din Cuvânt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s