Ilenuţa

femeie carand 3

‘Ţ-am luat ceriul cu stelili, pământu’ cu florili, ţ-am uns buza cu căpşună şî tu tot spui cî nu-s bună!’

– Iliuţă, ai vinit? Am pus masa, hai di mănâncă cât îi şerbinti!
– Iliuţă-n sus, Iliuţă-n gios! Ileană, zî-mi Ilie şî gata! Nu mă mai lua cu ‘Iliuţă, vrei supică?’ ‘Iliuţă, sî-ţi fac o fripturică?’ . Nu vezi cî-s bat? Mai ţâpă şî tu fimeie, mai suduie-mă, ci dracu’ ti fâţâi atâta în giuru’ meu?
– Iliuţă …
– Suduie, fimeie! Râdi satu’ di mini cî ti piţigăieşti ca o pitulici. Iară când îs bat, nu mă mai aştepta cu mâncarea pi masă!
– Porcule, iar te-i chişăt pi tini? Bei ca un animal! Îi bini, Iliuţă?
– Pre bini, încă, ţâne-o tăt aşa, cî amu’ îmi vini sî râd!

– Ileană, nu vezi cî tăti babili ti spurcă când treci pi uliţă? Di ci li lăş? Di ci nu ti răsteşti şî tu olecuţă la ieli?
– Iliuţă …
– Ilie! Ilie!
– Ilie, îs fimei bătrâni … şî io am să agiung aşa ca ieli …
– Ileană, tăt satu’ credi cî ieşti proastă, fă-ti oleacă ră, fă-ti ră, Ileană!

– Iaca şî Ileana Cosânzeana. Tătă zâua îşi flutură fustili pin sat … Până ş-acuma îşi pleacă proasta ochii, când treci pin faţa crâşmii, sî nu creadă barbatu’ ceala a ii cî l-o văzut. Iară aceala aghe aşteaptă olecuţă di răfuială!
– Şontoroagelor, ci tot aveţi di comentat? Casa nimăturată iară voi staţi la poartă, şî numaraţi izmenili. Ptiu!
– Ileană? Ci vorbă-i asta? Aşa ti-am ridicat io?
– Lasă, mămucă, cî tătă zâua mă vorghesc babili pi la spati. Ilie vre sî ma fac ră. Di dragu’ lui, mămucă, mut şî munţii!
– Ileană, ieşti proastă? Nu-i mai sufla atâta în cur barbatului, că aceala când n-o mai pute di ghini, ti-o lasa cu pruncii-n brâu şî mâna pi cratiţă, ş-o pupa altă catrinţă.

– Animalule, treci acasă, iar bei ca un porc?
– Ileană!! Ci caţi la crâşmă? Aicea nu-i loc pentru muieri!
– Iaca ci sî burzuluieşti Ileana! Bre, Ileană, poati vrei sî bei un rachiu cu noi? Hahahaha.
– Ileană, treci acasă cî-ţi lipesc un dos di palmă di şăzut, di ti ie cu ameţală!
– Şî tu, măi Ilie, c-apăi di mâini ai di dat la hârleţ, iară voi, ci vă hlizâţi ca proştii? Unde vi-s muierili, sî va vadă câta di viteji sunteţi, cu mâna pi păhărel?! Ia, viniţi şontoroagelor, viniţi sî videţi urmă di barbaţi! Etiti cum li tremură chicioarili!
– Gata, Ileană, hai acasă, puicuţă …
– Puicuţă? Aşa sî-i zâci lu’ mamă-ta! Vrei sî mă râdă tăti babili, di la aşa dulceţuri? Treci acasă, beţâvanule!
– Of, Ileană … Ce-i facut di mâncari?
– Răbdări prăjâti! Sî-ţi facă mamă-ta di mâncari, cî supica me îţi stăte în gât!
– Ileană, macar strânji-mă oleacă în braţă, aşa cum mă iubei tu odată …
– Ti iubem? Mari proastă mai ieram … ci sî faci tu cu iubirea, bre Ilie? S-o dai la porşi?

– Bre, Ilie, ci-ai făcut din fata asta a me? Era ruşânoasă şî spărioasă, ca o volbură dischisă di dimineaţă, acuma-i numa’ venin şî piază re!
– Ţaţă Floareo, mamă soacră, am vrut s-o văd numa’ oleacă mai bătăioasă, cân’ colo ne-am strâcat tătă viaţa! Îmi vini sî plâng di prost ci sunt! S-o spurcat la gură, nu mai faci ninica nici pin gospodărie, stă tătă zâulica la poartă şî suduie babili. Ni-era frică cî pre iera ca o zână şî a vini altu’ sî ni-o furi …
– Bre, prostalani, cari ieşti, fata ti iube ca pi ochii din cap! Abe acuma ari sî ti lesă şî ari sî fugă cu altu’, la câţi îi dau târcoali pi la poartă …

– Ileană, fata mamii, la ci te-i înrăit aşa tari, ti vatămă Ilie?
– N-am ninica, mămucă, numa’ ci-s oleacă ţâfnoasă, cî tari prost barbat ni-am mai luat! Io-l ţânem ca pi-un boţ di aur şî iel vroie pălit pi la şăli. Io-i aşternem supică şî plăcinţăli pi masă, iel vroie borş şî prăjală, şî ştergariu’ trântit di scaun. Io ni-l mângâiem şî ni-l pupam, ca pi-o icoană, iel vroie stuchit şî suduit. Acuma stă şî plânji tătă zâua cî muierea-i afurisâtă şî-i umplu zâua di venin. Cini sî mai înţăleagă barbaţii iştea, bre, mămucă? Îmi ieu copchiii şî mă duc în lumi! Nu mai pot rabda …
– Ileană, mai ai rabdari olecuţâcă, poati sî trezăşti prostalanu’, cî-i vrednic şî frumuşăl… ptiu, sî nu şie di deochi! …numa’ oleacă cam sclifosât, da’ ari sî-i treacă, la tăţi li treci … Dă-i borş înăcrit cu perjî, vreo săptămână, sî vezi cum nu mai strâmbă nasu’ la supa di găină!
– Mămucă?
– Da, Ileană, ci mai îi?
– Ninica, tot di prostu’ nieu ni-i drag, numa’ dacă ar înţălegi şî n-ar mai aduna tăti bundiţăli di pi uliţă …
– Vorgheşti şî tu frumos cu el, aşa cum vorghei di ti asculta tăt satu’ pi la şăzători. Da’ dacă vezi cî nu merji, mai scapă-i câti-un ştergar pi schinari, poati prişepi haidamacu’!

– Ileană? Iar mă ţâi flămând?
– Iliuţă, vrei supică di puiuţ sau fripturică di nieluţ?
– Doamni, Ileană, mai încapi vorbă? Vreu tăt, tăt … ling şî fărâmiturili, numa’ sî nu mai şăzi suparată! La ci, Doamni iartă-mă, m-am uitat io în gura păduchioşilor, nu ştiu! Vină la tata, sî ti pupi …
– Şî supica?
– O mai încălzâm o dată …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s