Ilenuţa

femeie carand 3

‘Ţ-am luat ceriul cu stelili, pământu’ cu florili, ţ-am uns buza cu căpşună şî tu tot spui cî nu-s bună!’

– Iliuţă, ai vinit? Am pus masa, hai di mănâncă cât îi şerbinti!
– Iliuţă-n sus, Iliuţă-n gios! Ileană, zî-mi Ilie şî gata! Nu mă mai lua cu ‘Iliuţă, vrei supică?’ ‘Iliuţă, sî-ţi facî mama o fripturică?’ . Nu vezi cî-s bat? Mai ţâpă şî tu fimeie, mai suduie-mă, ci dracu’ ti fâţâi atâta în giuru’ meu?
– Iliuţă …
– Suduie, fimeie! Râdi satu’ di mini cî ti piţigăieşti ca o pitulici. Iară când îs bat, nu mă mai aştepta cu mâncarea pi masă!
– Porcule, iar te-i chişăt pi tini? Bei ca un animal! Îi bini, Iliuţă?
– Pre bini încă, ţâne-o tăt aşa cî amu’ îmi vini sî râd!

– Ileană, tu nu vezi cî tăti babili ti spurcă când treci pi uliţă? Di ci li lăşi? Di ci nu ti răsteşti şî tu olecuţă la ieli?
– Iliuţă …
– Ilie! Ilie!
– Ilie, îs fimei bătrâni … şî io am să agiung într-o zî aşa ca ieli …
– Ileană, tăt satu’ credi cî ieşti proastă, fă-ti oleacă mai ră, fă-ti ră, Ileană!

– Iacâtî şî pi Ileana Cosânzeana! Tătă zâua îşi flutură fustili pin sat … Până ş-acuma îşi pleacă proasta ochii când treci pin faţa crâşmii, sî nu creadă barbatu’ ceala a ii cî l-o văzut. Iară aceala aghe aşteaptă olecuţă di răfuială!
– Şontoroagelor, ci tot aveţi di comentat? Casa vi-i  nimăturată iară voi staţi la poartă şî numaraţi izmenili. Ptiu!
– Ileană? Da ci vorbă-i asta? Aşa ti-am ridicat io pi tini?
– Lasă, mămucă, cî tătă zâua mă vorghesc babili iestea pi la spati. Ilie vre sî mă fac ră. Di dragu’ lui, mămucă, mut şî munţii!
– Ileană, ieşti proastă? Nu-i mai sufla atâta în cur barbatului, că aceala când n-o mai pute di ghini ti-o lasa cu pruncii-n brâu şî mâna pi cratiţă ş-o pupa altă catrinţă.

– Animalule, treci acasă, iar bei ca un porc?
– Ileană!! Ci caţi la crâşmă? Aicea nu-i loc pentru muieri!
– Iaca ci sî mai burzuluieşti Ileana! Bre, Ileană, poati vrei sî bei un rachiu cu noi? Hahahaha.
– Ileană, treci acasă cî-ţi lipesc un dos di palmă di şăzut di ti ie cu ameţală!
– Şî tu, măi Ilie, c-apăi di mâini ai di dat la hârleţ, iară voi ci vă hlizâţi ca proştii? Unde vi-s muierili sî vă vadă câta di viteji sunteţi cu mâna pi păhărel?! Ia viniţi şontoroagelor, viniţi di videţi urmă di barbaţi! Etiti cum li tremură chicioarili!
– Gata, Ileană, hai acasă, puicuţă …
– Puicuţă? Aşa sî-i zâci lu’ mamă-ta! Vrei sî mă râdă tăti babili di la aşa dulceţuri? Treci acasă, beţâvanule!
– Of, Ileană … Ce-i făcut di mâncari?
– Răbdări prăjâti! Sî-ţi facă mamă-ta di mâncari, cî supica me îţi stăte în gât!
– Ileană, macar strânji-mă oleacă în braţă, aşa cum mă iubei tu odată …
– Ti iubem? Mari proastă mai ieram … ci sî faci tu cu iubirea, bre Ilie? S-o dai la porşi?

– Bre, Ilie, ci-ai făcut din fata asta a me? Era ruşânoasă şî spărioasă ca o volbură dischisă di dimineaţa, acuma-i numa’ venin şî-i piază re!
– Ţaţă Floareo, mamă soacră, am vrut s-o văd numa’ oleacă mai bătăioasă, cân’ colo ne-am strâcat tătă viaţa! Îmi vini sî plâng di prost ci sunt! S-o spurcat la gură, nu mai faci ninica nici pin gospodărie, stă tătă zâulica la poartă şî suduie babili. Ni-era frică cî pre iera ca o zână şî a vini altu’ sî ni-o furi …
– Bre, prostalani cari ieşti, fata ti iube ca pi ochii din cap! Abe acuma ari sî ti lesă şî ari sî fugă cu altu’, la câţi îi dau târcoali pi la poartă …

– Ileană, fata mamii, la ci te-i înrăit aşa tari, ti vatămă Ilie?
– N-am ninica, mămucă, numa’ ci-s oleacă ţâfnoasă, cî tari prost barbat ni-am mai luat! Io-l ţânem ca pi-un boţ di aur şî iel vroie pălit pi la şăli. Io-i aşternem supică şî plăcinţăli pi masă, iel vroie borş şî prăjală şî ştergariu’ trântit di scaun. Io ni-l mângâiem şî ni-l pupam, ca pi-o icoană, iel vroie stuchit şî suduit. Acuma stă şî plânji tătă zâua cî muierea-i afurisâtă şî-i umplu zâua di venin. Cini sî mai înţăleagă barbaţii iştea, bre, mămucă? Îmi ieu copchiii şî mă duc în lumi! Nu mai pot rabda …
– Ileană, mai ai rabdari olecuţâcă poati sî trezăşti prostalanu’, cî-i vrednic şî frumuşăl… ptiu, sî nu şie di deochi! …numa’ oleacă cam sclifosât, da’ ari sî-i treacă, la tăţi li treci … Dă-i borş înăcrit cu perjî vreo săptămână sî vezi cum nu mai strâmbă nasu’ la supa di găină!
– Mămucă?
– Da, Ileană, ci mai îi?
– Ninica, tot di prostu’ nieu ni-i drag, numa’ dacă ar înţălegi şî n-ar mai aduna tăti bundiţăli di pi uliţă …
– Vorgheşti şî tu frumos cu el, aşa cum vorghei di ti asculta tăt satu’ pi la şăzători. Da’ dacă vezi cî nu merji, mai scapă-i câti-un ştergar pi schinari, poati prişepi haidamacu’!

– Ileană? Iar mă ţâi flămând?
– Iliuţă, vrei supică di puiuţ sau fripturică di nieluţ?
– Doamni, Ileană, mai încapi vorbă? Vreu tăt, tăt … ling şî fărâmiturili numa’ sî nu mai şăzi suparată! La ci, Doamni iartă-mă, m-am uitat io în gura păduchioşilor nu ştiu! Vină la tata sî ti pupi …
– Şî supica?
– O mai încălzâm o dată …


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.