Revoluţia din Paşte-n moaşte

angel-tomatoes

Sunt mici, dolofani şi dau din aripi. Dar au şi ei apucături creştine. Dumnezeu i-a făcut gardieni, dar ei, acum că au mai crescut un pic, şi-au făcut sindicat. Muncă grea şi neplătită. Dumnezeu nu crede în bani, dar dă cu ei în stânga şi-n dreapta, aşa, la ispită. Îngeraşilor li se aplecase de la atâta lapte şi miere. Greaţa, o fi ea de bonton pe la petrecerile cu Şefu’, da’ lăsată de capul ei face borte, în stomac. Gastrita s-a inventat singură, în ceruri. Acum că se maturizaseră, venise timpul să-şi ia zborul de-acasă. Îngerii şi-au scos telescoapele şi au început să-şi caute o capitală.
– Bucureşti!
– Bucureşti!
– Bucureşti! ….
Unanimitatea comunismului din rai e greu de înfrânt doar cu nişte mofturi de răzvrătire. N-au ales Bucureşti-ul pentru că mirosea frumos, nici pentru că avea două temple pline cu hoţi, între care te puteai juca de-a Ana şi Caiafa, ci pentru că acolo îşi găsiseră o mamă. Dumnezeu era un tată ok, cam învechit în vederile lipsă cu justiţia, dar le scotea toată ziua şi mai ales nopţile ochii cu preferatul lui – Satana, pe care-l făcuse înalt, frumos, sexy şi îi dăduse tot norocul pe mână, absolut degeaba. Fără să facă măcar o zi curat prin budele eternităţii ( acolo unde nimic nu se pierde, totul se transformă) şi nici să stea la fundul vreunei funcţionărese, pupătoare de Arsenie dar şi de director, în acelaşi timp. Ca să nu-şi piardă admiratorii, Dumnezeu le dădea mereu dreptate, deşi în particular îi dispreţuia, ironizându-i în discuţiile cu Sfinţii, în detrimentul lor, al îngeraşilor, armata păcii. Dumnezeu era strict, lunea îi alinia cu unghiuţele şi urechiuşele la control.
Îngeraşii îşi puseră ochelarii de eclipsă pentru că tot pe acolo sfida reuşitele morţii unul pe care trântise Dumnezeu soarele, rânjetele ăluia îl urmăreau pe PreaSfântul şi la pişoar. Ateilor nu le număra păcatele, da’ le punea din Paşte-n Paşte lumânarea în mână.
– Mama!!!
– Mama!!!
– Mama!!!
– Mama!!!
– Mama!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Din toate piepturile, un singur gând, o singură voinţă. Mama Gabriela îşi strângea copiii acasă. Aleseseră bine îngeraşii. Acolo era familia tradiţională. Gata cu suptul la biberon cu arome virtuale, urma alăptarea firească, ca în prima ediţie, nerevizuită, a Creaţiei. Mama Gabriela iubeşte copiii. L-a certat pe Robu lui Dumnezeu când micuţii s-au plâns că angajaţii de la firmă le-au dat na-na la funduleţ.

Maica era să scape stropitoarea din mână.
– Doamne, ce-i vânzoleala asta la mine în grădină? Am îmbătrânit şi mă dai deoparte, văd că-ţi pregăteşti o Gabrielă. Ai trimis toţi îngeraşii …
– I-am trimis să-şi caute de lucru Marie. E criză. Avem nevoie de taxe şi impozite la buget, eternitatea cu cheltuială se ţine.
– Că le-ai făcut vânt înţeleg, dar chiar la munca de jos?
– Munca intelectuală le-a dăunat grav sănătăţii, începuseră să ceară dreptul la sex şi anularea amenzilor pentru exces de viteză.
– Te-ai schimbat Doamne, altădată aveai ochi numai pentru fecioare …
– Da’ ce, pe Maria-Magdalena nu tot eu am ajutat-o? Stai liniştită Marie, nu mai pot nici eu să le fac pe toate, am îmbătrânit. De data asta deleg Sfinţii.
– Păi şi pe cine trecem în certificat drept Tatăl? Că n-o să se ştie …
– Da’ ce, data trecută s-a ştiut?
– Şi pe ăsta ai de gând să-l pui tot pe cruce?
– Dacă tot ai adus vorba, l-aş pune pe clopot, ai văzut ce minunăţie au făcut?
– De ce râzi Doamne?
– Am făcut schimb de brand-uri cu Satana. I-am dat Mesia, iar noi de azi preluăm ştiinţele exacte şi cercetătorii britanici.
– Şi la Bucureşti?
– La Bucureşti lăsăm lupoaica, dar îi punem mielul în braţe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s