Simfonie pentru al meu, departe de orchestră

orchestra pic

Această poezie a fost scrisă de praful de pe tobă din vina comună a femeii de serviciu, care a neglijat să-l îndepărteze de dimineaţă, şi a dirijorului, care a mâzgâlit din vârful degetului un cuvânt din patru litere – subiect de poveste.

În miez de noapte o umbră de tuci
se prelinge uşoară de pe miez alb de nuci,
fereastra-şi desface văl subţire, de fată,
turbanul ascunde ochi de foc ce săgeată,
pianul, timid, se plânge de note,
c-aleargă vioaie pe clape şi vorbe,
arcuşul dănţuie pe cel trup de vioară,
arpegii şi-o cheie de sol se-nfioară,
trompete de-alamă vestesc nebunia,
ce pare să zguduie din ţâţâni simfonia,
Wagner îşi mână din bici telegarii,
tobele-asudă, rup strune samsarii,
contrabasul se strânge, speriat, de mijloc,
glasul violoncelului pare să fi luat foc,
ţipă viorile, talgere beau zăpăcite
spuma şampaniei din trombon zămislite,
arţăgos, pianul se ceartă pe-o notă
cu diapazonul, supărat pe gavotă,
chitara aprinde lumina-n iatac,
numai cinelul şopteşte posac,
îngânând în surdină un ecou-amintire
al aprigei simfonii ce-a murit în iubire.

 

 

Reclame

Un gând despre “Simfonie pentru al meu, departe de orchestră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.