Rusul Linei

lina

Primăvara lui 1944, într-un sat din nordul ţării

– Domnică! Dischidi uşa, Domnică!
– Nataliţă, tu ieşti? Scăchi copchilu’ afară?
– Nu-s a naşti, puşche pi limbă, atâta ni-ar mai trebui, că-n rest li am pi tăti! Hai, dischidi uşa, c-am lasat băietu şî fata dornind în casă.
– Ci-i dară? Niculai?
– Ninica nu ştiu di Niculai, Fănel a lu’ ţaţa Sofica zâci c-o auzât că-s cherduţi pin Caucaz. Nu ştiu ci ma fac, Domnică, dacă nu să-ntoarnă acasă … ci li spun la copchii, că stau tătă zâua la poartă, cu gura cascată şî întreabă tăti uniformili cari trec pi uliţă dacă nu l-o văzut pi tătăica lor.
– Stai domol, Nataliţă, nu plânji, s-a întoarci sănătos, Dumnezău ari grijă … Hai să-ţi dau olecuţă di jin, di astă toamnă, să mai prinzi culoari în obraji şî alinari la suflet. L-am tras în sticli şî l-am dosât în salteaua di paie.
– Nu beu, Domnică, că tari mă ieu ameţălili … ah … m-ai zăpăşit. Vină răpidi, că Lina o furat un rus!
– O luat-o ruşii la sapat tranşee, ci dracu’, credem că ieu numa’ feti di măritat, amu’ ieu şî vadane? Îi drept, că tot frumoasă o ramas putoarea! La ci nu s-o bagat în beci?
– Nu, bre, Domnică! Lina o furat un rus! Îl cată tăţi rusalăii, rup porţili. Ave un şier în chept şî aghe să ţâne pi chicioare. Rusoaica care-i cu ii, infermiera, zâci că l-o lasat la Lina la poartă şî amu’ nu ştie niminea ninica. Lina zâci cî o plecat di ieri, cu noaptea-n cap şî de-atunşea nu l-o mai vazut. Ştii că Lina di câti ori o minţă pi mămuca, îş muşca buzăli di să umflau ca căpşunili … e … acuma zâci că-i tătă boită. Ori o crapat rusu’ la ie în bătătură şî l-o îngropat în grădină ori l-o dosât pi undeva. Da’ ci-i trebuie ii rus, nu ştiu?!
– Doamni, pacatili meli, fată hăi! Asta nu-i întreagă la cap, ni împuşcă rusnacii iştea pi tăţi. Nu-i di-agiuns c-o furat tăt di prin cămări şî s-o îmbatat ca porşii, acuma, în loc să pleşi la dracu’, să scăpăm di ii, altă bataie di cap! Macar di n-ar aduşi Leonti fetili înapoi în sat, până nu sî duc aiştea.
– Hai, Domnică, du-ti la Lina şî vezi ci-o făcut nebuna. Io n-am curaj să m-aprochii, ni-i că slobozăsc copchilu’ în lumi.
– Mă duc, mă duc, stai să-mi ieu tulpanu’ şî sî dau nişti strujăni la vacă şî o caldari di apă şî m-am dus.
– Şî io mă duc, să nu sî trezască copchiii sau să-nceapă ruşii iar să tragă di porţi.

– Lină, Lină!
– Ci-ai, bre? I-o vinit vremea la ceea nică?
– Nu i-o vinit ceasu’ încă, da’ la câti faşi şî dregi şî io mă mir. Ce-i făcut cu rusu’?
– Ci ţâchi ca proasta la drumu’ mari, cari rus? Ceala olog o plecat di capu’ lui.
– Lină, zî drept, că ni omoară pi tăţi.
– Să ti omoari pi tini, că ieşti o proastă, ci treabă am ieu cu ruşii? Aiştea numa’ fură şî murdăresc feti pi undi trec, lua-i-ar zbenga! Nişti beţâvi. Aghe am îngropat unu’, ci să fac cu altu’ la fel? Bei un rachiu? Că văd că-ţi tremură barba …
– Beu, nu di alta da’ macar să nu stau sângură, când or vini dihăniile. Unde-i dosât rachiu’?
– Daca-ţi spun, până mâni ştie tăt satu’.- Lină! Domnică!
– Ci-ai, bre? Ai născut?
– Am născut pi naiba! Ptiu, Doamni, m-aud copchiii! Getuţa, ie-l pi frate-tu di mânuţă şî merjeţi şî culejiţi nişti zmeură din grădină. Vă faşi ţaţa Lina o plăşintă.
– Da, iaca, colea, o coşărcuţă, ci nu mâncaţi, puneţi înăuntru.
– Doamni, Lină, niroşi ca păreţii di la crâşma din vali. Ci naiba, ieşti bată? Bei cu rusălău’?
– Ci rusălău? Altă proastă! Beu cu soră-ta, Domnica, nu tu ai trimes-o, că-i tremurau plioapili?
– Ni tremura inima în chept, spurcăşiuni! Zî, ce-i făcut cu rusu’?
– Ieşti nebună? N-am făcut ninica cu nişiun rus. Ologu’ o plecat di ieri noapti, i-am dat trii stecli di rachiu ş-o traistă di turti şî dus o fost! Ni-o furat şî cârnaţii di pi sfoara din camară.
– Doamni, ghini că-i numa’ atâta! Am crezut că iei pus cruşi.
– Taci, prostalancă, poati ti audi şineva şî chiar ti credi! Nataliţă, di când ţ-o plecat barbatu’ pi front, te-i făcut zăludă, nu ierai tu fruntaşă nişi înainti, da’ amu’ vai di oili tali!- Lină! Vină digrabă că dă pi-afară Nataliţa!
– Amu’, ni-am pus ochincili şî vin!- Nataliţă, o vinit Lina. Nu plânji, fată hăi, cu asta nişi moartea nu intră în vorbă. Getuţă, ai încălzât apa pi plită?
– Da, ţaţă Domnica.
– Ghini, ian fujiţi la ţaţa Saveta, că v-aşteaptă cu turti şî dulşeaţă. Nataliţă, hai fată, hai, suflă înşetişor.
– Gata, o işât! Băiet! Nataliţă, îl auzi? Ţâpă di zâci că treşi trenu’!- Nataliţă, cum îi băietu’? Ghini?
– Ghini, Domnică, îi bun, nu pre plânji, numa’ când ăi flămând. Ni-o dat Dumnezău copchii tari buni.
– Cum ari să-l chemi, te-i gândit?
– Niculăieş, ca pi tac-su, în doru’ lui.
– Să vă trăiască, nu mai plânji, ari să şie ghini, ai să vezi. Pi Lina ai văzut-o?
– Vini în tătă dimineaţa, râneşti la vacă, faşi mâncari la copchii, murem fără ie, fara voi, şî tu, şî Saveta, şî Frăsânica …
– Lasă, bre, că nu mai murei. Ieşti zdravănă, în puteri, copchii ti agiută şî noi di asta suntem aişi, să agiutăm după puteri. Da’…
– Ci-i, Domnică? Ţ-o vinit vorbă di pi front?
– N-o vinit ninica, Caucazu’ îi diparti şî şeriu-i negru di la atâta fum. Dumnezău îi mari … O înviet rusu’ lu’ Lina …
– Cum adică o inviet? Nu iera plecat?
– N-ai să crezi, da’ nebuna l-o priponit în beci. L-o spalat, l-o hrănit, l-o doftorişit şî amu’ umblă pi chicioari şî prăşăşti în grădină. Iera sî leşân când m-am dus di dimineaţă, să ieu nişti malai di la groapă.
– O ţânut rusălău în beci? Şî n-o împuşcat-o?
– După cum vezi, îi mai jie ca nişiodată! O ie di nevastă, când s-a gata războiu’, că n-ari muieri. Îi frumos rusnacu’ ista, îi zâşi Volodea.
– Volodea … Getuţă, adă-i lu’ mămuca o ulşică cu apă, că ni s-o uscat gâtu’. Ni-mpuşcă ruşii, când trec îndărăt.
– Nu ni mai împuşcă, Volodea aista îi ofiţăr, din asta îl catau aciia cu lumânarea! L-o făcut ghini Lina, dacă nu-l doftorice ie, crapa, di la plumbu’ din chept.
– Crezi caricumva cî l-o osândit nebuna s-o ieie cu cununie? I-o luat minţăli Ceala di Sus. Ave dreptati Niculaie, asta-i dracu’ gol … ducă-să pi pustii!
– Zâci tu … ci-ari să mai şie la gura babilor din sat!
– O furat ie rusu’ , s-a închedica di nişti babi?! Hahahaha. Ai mâncat? Hai, că pun masa la copchii?
– Mămucă, nu mai vreu lapti cu ţăchi! Vreu ouţ!
– Di undi ouţ? Îţi faşi mămuca nişti turtiţi cu meri, ghini?
– Şi lapti cu ţăchi dai tu la copchii?
– Înainti di a sî duşi pi front, Niculai o adus di la moară şî nişti tărâţă ş-o îndoit grâu’, să ni-agiungă pân-a vini înapoi. Şî copchiii n-au rabdari sî sî moaie posmegii, din aceia avem lapti cu ţăchi.
– Am mai auzât una… Mă duc şî io la casa me, ţ-am lasat şinşi pumni di malai într-un lighenaş, în tindă, să faşi o măliguţă la copchii. Am pus ş-un boţ di brânză di oaie.
– Volodea ista, vorgheşti pi româneşti?
– Nah … rupi Lina vreo două vorghi pi rusăşti, cică li ştie di la şcoală, în rest îşi vorghesc din ochi, ca hulughii. Am trăit s-o văd şî pi asta! Un rusnac cari să scoală di dimineaţă : Dobreutra, în chizda mă-tii!
– Ci vorgheşti, Domnică, vezi că ti-aud copchiii! Pune-şi propte la gură, di undi ai scos-o şî pi asta?
– Aşa zâci rusnacu’, Nataliţă, l-o învaţat putoarea numa’ tărăşănii! Stai să vezi când l-o auzî primarili!
– Stai să vezi când l-o auzî tăt satu’!
– Stai, că nişi n-ai auzât cum îi zâşi la popa ….

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s