Nişti copchii

paie

– Liloanţă, da’ di şi plânji, ce-i păţât? Ti-o sfădit ţaţa Nataliţa, cî amu’ îi dau cu chetri în geamuri … or o tras obloanili, sî nu bată soarili pi zăstri?
– Mi …mi … Mihăiţă … dulău’ lu’ mătuşa Savetuca … aileu … o jumulit-o di tăt pi Mihaiela, iacătă, i-o ramas numa’ capu’! Nu mai am nici o păpuşâcă … hhhhhhhhh
– Văleu, da’ ce-i catat tu la dulău, credem cî-i legat?!
– O rupt lanţu’, mătuşa Savetuca zâci cî parcă o intrat dracu’ în el, cân’ o văzut păpuşâca.
– Ţaţa Saveta dacă ave oleacă di minti … da deh, fimeie …
– Cum adică fimeie? Ci acuma ieşti vrun tartor, ştii tu tăt! Zâci ghini bunelu’, am sî mă mărit cu Leonard a lu’ popa, aceala faşi şcoala la oraş. Coana preoteasă, bunică-sa, zâci că ari sî mă scoată la un ciubuc, când am sî mă întorc acas’, la tăticu’.
– Mocofanu’ cela? Haidi bre, Liloanţă, dacă-i dau un pumn, zboară pi clopotniţă!
– Aş ave colivă tătă duminica, de la biserică şî aş sta în strană, cu coana preoteasă … şî Leonard ari tărăboanţă, şî popa maşână!
– Liloanţă, aceala-i un prost şî gata, nu ti duci nicăierea cu iel, cî-i fărm tărăboanţa! Nah, amu’ di şi plânji? Am ţâpat şî io olecuţă, cî scoţi zama din mini, haidi, păpuşâcă nică, nu mai plânji, uiti, îţi fac io altă păpuşâcă … nu una … trii … mă duc în păpuşoi sî ieu nişti ciucalăi …
– Îmi faci tu păpuşăli?
– Îţi fac şi vrei, numa’ şterji lăcrămioarili iestea, cî ni sî rupi sufletu’ …
– Mihăiţă?
– Da, Liloanţă, dacă nu mai ai di gând sî plânji, ti las s-o călăreşti şî pi Balana, când am s-o duc acasî.
– Am voie? Bunelu’ nu ma lasă sî călăresc oili …
– Asta-i oaia me şî dacă zâc ieu cî ai voie, ai voie!
– Daaa … dacă mă azvârli?
– Nu ti azvârli, cî doară nu-i zărghită, oaia-i blândă şî tu ieşti mănânţâcă.
– La ci-ţi străpunji cămeşa?
– Li fac catrinţe la păpuşăli.
– Di la mini din rochiţă nu iei, cî vreu şî una galbină?
– Ghini, stai cuminti cî amu’ umblu cu cuţâtu’ …
– Ie şî nişti danteluţă …
– Cre’ cî ari sî ni rupă schinărili ţaţa Nataliţa, cân’ o vide ci-o ramas din rochiţa ta … Liloanţă … cân’ an sî cresc mari, am sî-ţi cumpăr şeli mai frumoasi rochiţi din lumi!
– Şî botoşăi?
– Şî săndăluţi … şî băsmăluţi …
– Da’ ciubuc di la bâlci?
– Şî ciubuc …
– Şî păpusăli cari vorghiesc?
– Şî … Iacătă, li-am facut di îmbracat! Acuma scot plumbu’ şî li făşem şî nişti ochi … şî gură …
– Ţâi cuţâtu’ şî plumbu pi lanţ? Ci-i peştişoru’ ista?
– Aista-i cuţâtu’, uiti cum sî disfaci, vezi? Ia, stucheşti pi plumb, sî li fac ochi!
– Bre, copchilaşi, da’ şi făşeţi voi pi islaz?
– Ţaţă Lina, Mihăiţă îmi faşi păpuşăli, uiti, pun oleacă plumbu’ pi limbă… vezi? … şî li faci ochi.
– Da’ şini oari-s ţâganii iştea? Bre, zdrenţăroşâlor, a cui suntiţi?
– Ţaţă Lina, îs io, Liloanţa, nu vezi cî am fundi cu picăleţi?
– Cu picăţăli!
– Da, cu păcăţăli … pi-că-ţă-li …
– Brava!
– Ţaţă Lina … ni agiuţi oleacă sî îmbrăcam păpuşălili? Degitili meli îs cam boanti şî fata li vre îmbracati …
– Ghini, bre, Nihăiţă, ian dă-li încoaşi. Liliană, da’ cum li chiamă pi chioambili iestea?
– Asta cu păr îi Marişica, asta cu băsmăluţă îi Veronica şî asta cheală îi … îi …
– Domnica ….
– Ari sî sî superi ţaţa Domnica …
– Şî? Di asta nu mai poţi tu? Nihăiţă, ia mai adu’, bre, un ciucălău, sî-l făşem şî pi popa …
– Pi popa? Da’ pi Leonard?
– Liloanţă, dacă mai zâci ceva di prostu’ cela, ieu păpuşălili şî li calc în chicioari!
– Stai ghinisor, bre, Nihăiţă, nu vezi cî ti înşearcă, râdi di tini, bre, cî vedi cî iei foc una-două …
– Aşa-i, Liloanţă?
– Di ci mă zâci, ţaţă Lina, di ci? Ieşti o pârâcioasă!
– Tăt ieşti bunică-ta în chicioari! Numa’ aceea îşi dăde ochii pisti cap şî barbatu-su sî şî chişă pi iel …
– Cini? Ţaţa Nataliţa?
– Nu, bre, aceea di la oraş, aceea-i o doamnă tari fină … Nataliţa, dacă-ş dă ochii pisti cap, chică pi şăzut. Liliană, nu mai sta botoasă şî nu-ţi mai puni mânili-n şolduri cu mini, poati îl prosteşti pi ghetu Nihăiţă da’ cu mini nu-ţi merji! Numa’ sî ti vadă bunică-tu îmbracată în cordeli şî gâlşeava-i gata. Saracu’, nişi la război nu i-o fost aşa greu …
– Ţaţă Lină, iaca un ciucalău cu musteţi, sî-l făşem pi popa!
– Ci faşi, bre, Liliana, ai înghiţât plumbu’? Vai di capu’ nieu, ai limba tătă vânâtă … băi, prostalani, i-ai dat fetii creion chimic?
– Şî io tot …
– Bre, copchii, aşa arătări am văzut numa’ la bâlci!
– Ca fimeia cu păr?
– Ci ştii tu di fimeia cu păr, bre, Nihăiţă?
– Am văzut una când am fost cu unchieşu’ la bâlci. M-o pus sî giur cî nu-i spun lu’ mamuca. Io i-am zâs cî m-am dat în lanţuri …
– Cini, Costan? N-aş fi zâs … Da’ şi faşi cu pănuşâli, Nihăiţă?
– Legănuţ la păpuşăli … Liloanţă, merjem? Cî sî-ntunică şî mă sfădeşti mamuca. Ien di suie pi Balana!
– Doamni-Dumnezăuli şî Măiculiţa Domnului, cruşi până la pământ şî şasă mătănii, şi faşi, copchilă? Ti sui pi oaie?
– Balana-i blândă, mătuşă şî fata-i mănânţâcă …
– Lina, cini-s ţâganii iştea?
– Cum cini? Nepoată-ta şî drăguţu’.
– Liliană, ci-i cu zdrenţâli iestea? O sărit cânii la tini? Apăi di nu li-oi puni io otravă la gard … i-am zâs lu’ Ilie sî şî-i ţână în lanţ!
– Ci câni, bre, Natalie, ai căpiet? Copchii ş-o tăiet cămeşâli cu cuţâtu’ ş-o făcut pelinşi la păpuşăli.
– Şî patraşir lu’ popa!
– Ci păpuşăli?
– Aiestea, Nihăiţă ni li-o făcut, din păpuşoi!
– Hai acasî cî ţi-o fi frig, ţî s-o învineţât buzâli!
– Lasă, bre, o mâncat nişti creion chimic, n-au ninica copchiii …
– Copchiii? Copchiii? Aiştia nu-s copchii! Aiştea-s … Doamni, iartă-mă! Treciţi acasî, treciţi acasî, cî numa’ păpuşăli vă dau, şî la unu’, şî la altu’!
– Ţaţă Lină, da’ cu popa ci fac?
– Îl pui cu Domnica, cî ie-i în coru’ bisericii …
– Lină, ai dat în mintea copchiilor, ti spurcă Domnica dacă audi … or anumit ai făcut?
– Mai râdim şî noi, Nataliţă, nu mai puni tăt la suflet …
– Mihăiţă, ai uitat două boabi pi ciucălău’ lu’ popa!
– Le-am lasat anumi, ca sî-i faşi ochi bulbucaţi, ca sî ştie lumea cî-i popa, cî şî Lixandru ari acuma musteţi …
– Treciţi acasă, răpănoşâlor, cî va dau eu numa’ musteţi! Râzi tu di popa, Lină, da’ tot iel ari sî ti baji în groapă …
– Cu gându’ aista mă alin, cî di tămâiet, o tămâiet-o numa’ pi Domnica …
– Aud copchiii şî vorghesc pi uliţă …
– Di parcă nu ştie tăt satu’?! Numa’ tu şî ie faşiţi pe-a proastili …
– Bunica?
– Ci-i, Liliană?
– Dacă io îs mama la păpuşălili iestea şî taticu’ lor îi Nihăiţă, popa cini-i?
– Un marafet, Liliană, un marafet!
– Ci-i aceala un marafet, ţaţă Lină?
– O fandosală, copchilă, popa dă din gură, da’ di vorghit, vorgheşte numa’ Dumnezău.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s