Nişti copchii

paie

– Liloanţă, da’ di şi plânji, ce-i păţât? Ti-o sfădit ţaţa Nataliţa, că amu’ îi dau cu chetri în geamuri … or o pus obloanili azi, să nu bată soarili pi zăstri?
– Mi …mi … Mihăiţă … dulău’ lu’ mătuşa Savetuca … aileu … o jumulit-o di tăt pi Mihaiela, iacătă, i-o ramas numa’ capu’. Nu mai am nici o păpuşâcă … hhhhhhhhh
– Văleu, da’ ce-i catat tu la dulău, credem că-i legat?
– O rupt lanţu’, mătuşa Savetuca zâci că parcă o intrat dracu’ în el cân’ o văzut păpuşa.
– Ţaţa Saveta dacă ave minti … fimeie …
– Cum adică fimeie? Ci acuma ieşti vrun tartor, ştii tu tăt! Zâci ghini bunelu’, am să mă mărit cu Leonard a lu’ popa, aceala faşi şcoala la oraş. Coana preoteasă, bunică-sa, zâci că ari să mă scoată la un ciubuc, când mă întorc acas’, la tăticu’.
– Mocofanu’ cela? Haidi bre Liloanţă, dacă-i dau un pumn, zboară pi clopotniţă …
– Aş ave colivă tătă duminica, de la biserica şî an să stau în strană cu coana preoteasă şî Leonard ari tărăboanţă şî popa maşână.
– Liloanţă, aceala-i un prost şî gata, nu ti duci nicăierea cu iel că-i fărm tărăboanţa! Nah, amu’ di şi plânji? Am ţâpat şî io olecuţă, că scoţi zama din mini, haidi păpuşâcă nică, nu mai plânji, uiti, îţi fac io altă păpuşâcă … nu una … trii … mă duc în păpuşoi să ieu nişti ciucalăi …
– Îmi faci tu păpuşăli?
– Îţi fac şi vrei, numa’ şterji lăcrămioarili iestea, că ni să rupi sufletu’ …
– Mihăiţă?
– Da Liloanţă, dacă nu mai ai di gând să plânji, ti las s-o călăreşti şî pi Balana, când o duc acasî.
– Am voie? Bunelu’ nu mă lasă să călăresc oili …
– Asta-i oaia me şî dacă zâc ieu că ai voie, ai voie!
– Daaa … dacă mă zvârli?
– Nu ti zvârli, că doară nu-i zărghită, oaia-i blândă şî tu ieşti mănânţâcă.
– La ci-ţi străpunji cămeşa?
– Li fac catrinţe la păpuşăli.
– Di la mini din rochita nu iei, că vreu una galbină?
– Ghini, stai cuminti că umblu cu cuţâtu’ …
– Ie şî nişti danteluţă …
– Cre’ că ni rupi schinărili ţaţa Nataliţa cân’ vedi ci-o ramas din rochiţa ta … Liloanţă … cân’ an să cresc mari, am să-ţi cumpăr şeli mai frumoasi rochiţi din lumi …
– Şî botoşăi?
– Şî săndăluţi … şî băsmăluţi …
– Da’ ciubuc di la bâlci?
– Şî ciubuc …
– Şî păpusăli cari vorghiesc?
– Şî … Iacătă li-am facut di îmbracat … acuma scot plumbu’ şî li făşem şî ochi şî gură …
– Ţâi cuţâtu’ şî plumbu pi lanţ? Ci-i peştişoru’ ista?
– Aista-i cuţâtu’, uiti cum sî disfaci, vezi? Ia stucheşti pi plumb, să li fac ochi!
– Bre copchilaşi, da’ şi făşeţi pi islaz?
– Ţaţă Lina, Mihăiţă îmi faşi păpuşăli, uiti, pun oleacă plumbu’ pi limbă… vezi? … şî li fac ochi.
– Da’ şini oari-s ţâganii iştea? Bre zdrenţăroşâlor, a cui suntiţi?
– Ţaţă Lina, îs io, Liloanţa, nu vezi că am fundi cu picăleţi?
– Cu picăţăli!
– Da, cu păcăţăli … pi-că-ţă-li …
– Brava!
– Ţaţă Lina … ni agiuţi oleacă să îmbrăcam păpuşălili? Degitili meli îs cam boanti şî fata li vre îmbracati …
– Ghini bre Nihăiţă, ian dă-li încoaşi. Liliană? Da’ cum li chiamă pi chioambili iestea?
– Asta cu păr îi Marişica, asta cu băsmăluţă ăi Veronica şî asta cheală îi … îi …
– Domnica ….
– Ari să să superi ţaţa Domnica …
– Şî? Di asta nu mai poţi tu? Nihăiţă, ia mai adu’ bre un ciucălău, să-l făşem şî pi popa …
– Pi popa? Da’ pi Leonard?
– Liloanţă, dacă mai zâci ceva di prostu’ cela, ieu păpuşălili şî li calc în chicioari …
– Stai ghinisor bre Nihăiţă, nu vezi că ti înşearcă, râdi di tini, bre, că vedi că iei foc una-două …
– Aşa-i Liloanţă?
– Di ci mă zâci ţaţă Lina, di ci? Ieşti o pârâcioasă!
– Tăt îi bunică-sa în chicioari, numa’ aceea îşi dăde ochii pisti cap şî barbatu-su să chişă pi iel …
– Cini? Ţaţa Nataliţa?
– Nu bre, aceea di la oraş, aceea-i o doamnă fină … Nataliţa dacă-ş dă ochii pisti cap, chică pi şăzut. Liliană, nu mai sta botoasă şî nu-ţi mai puni mânili-n şolduri cu mini, poati îl prosteşti pi ghetu Nihăiţă da’ cu mini nu-ţi merji. Numa’ să ti vadă bunică-tu îmbracată în cordeli şî gâlşeava-i gata. Saracu’, nişi la război nu i-o fost aşa greu …
– Ţaţă Lina, iaca un ciucalău cu musteţi, să-l făşem pi popa!
– Ci faşi bre Liliana, ai înghiţât plumbu’? Vai di capu’ nieu, ai limba tătă vânătă … băi prostalani, i-ai dat fetii creion chimic?
– Şî io tot …
– Bre copchii, aşa arătări am văzut numa’ la bâlci.
– Ca fimeia cu păr?
– Ci ştii tu di fimeia cu păr, bre Nihăiţă?
– Am văzut una cănd am fost cu unchieşu’ la bâlci. M-o pus să giur că nu-i spun lu’ mamuca. Io am zâs că m-am dat în lanţuri.
– Cini, Costan? N-aş fi zâs … Da’ şi faşi cu pănuşâli, Nihăiţă?
– Legănuţ la păpuşăli … Liloanţă, merjem? Că să-ntunică şî mă sfădeşti mamuca. Ien di suie pi Balana!
– Doamni-Dumnezăuli şî Măiculiţa Domnului, cruşi până la pământ şî şasă mătănii, şi faşi copchilă? Ti sui pi oaie?
– Balana-i blândă mătuşă şî fata-i mănânţâcă …
– Lina, cine-s ţâganii iştea?
– Cum cini? Nepoată-ta şî drăguţu’.
– Liliana, ci-i cu zdrenţăli iestea? O sărit cânii la tini? Apăi di nu li-oi puni io otrava la gard … i-am zâs lu’ Ilie să şî-i ţână în lanţ.
– Ci câni bre Natalie, ai căpiet? Copchii ş-o tăiet cămeşâli cu cuţâtu’ ş-o făcut pelinşi la păpuşăli.
– Şî patraşir lu’ popa.
– Ci păpuşăli?
– Aiestea, Nihăiţă ni li-o făcut, din păpusoi.
– Hai acasî că ţi-o fi frig, ai buzăli vineti …
– Lasă bre, o mâncat nişti creion chimic, n-au ninica copchiii …
– Copchii? Copchii? Aiştia nu-s copchii! Aiştea-s … Doamni iartă-mă … Treciţi acasî, treciţi acasî că numa’ păpuşăli vă dau, şî la unu’, şî la altu’…
– Ţaţă Lina, da’ cu popa ci fac?
– Îl pui cu Domnica, că ie-i în coru’ bisericii …
– Lină, ai dat în mintea copchiilor, ti spurcă Domnica dacă audi … or anumit ai făcut?
– Mai râdim şî noi Nataliţă, nu mai puni tăt la suflet …
– Mihăiţă, ai uitat două boabi pi ciucălău’ lu’ popa!
– Le-am lasat ca să-i faşi ochi bulbucaţi, ca să ştie lumea că-i popa, că şî Lixandru ari acuma musteţi .
– Treciţi acasă răpănoşâlor că va dau eu numa’ musteţi … Râzi tu di popa Lină, da’ tot iel ti bagă în groapă …
– Cu gându’ aista mă alin, că di tămâiet, o tămâiet-o numa’ pi Domnica.
– Aud copchiii şî vorghesc pi uliţă …
– Di parcă nu ştie tăt satu’, numa’ tu şî ie faşeţi pe-a proastili …
– Bunica?
– Ci-i Liliană?
– Dacă io îs mama la păpuşălili iestea şî taticu’ lor îi Nihăiţă, popa cini-i?
– Un marafet Liliană, un marafet.
– Ci-i aceala un marafet, ţaţă Lină?
– O fandosală copchilă, popa dă din gura, da’ di vorghit, vorgheşte numa’ Dumnezău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s