Seceta din clepsidră

rain face 1

Sunt ani, vergeturi dintr-o viaţă,
de când visez să ating ploaia inimii, de dimineaţă,
mi-e sete de lacrimi în care s-a ascuns lumina,
pe piele Satanele îşi tatuează vina.
Noaptea pune geam între mine şi lună,
vânturi mă şoptesc, norii se răzbună,
omul doarme, ploaia se dezbracă de păcate
şi le lasă să cadă pe pervaz, numărate,
sprijin fruntea pe sticlă, se deschide
doar arsura din soare, ce se laudă că ucide,
ochi cu vieţi crăpate se hrănesc din zare,
plâng în firimituri, apa se prelinge şi moare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s