Seceta din clepsidră

rain face 1

Sunt ani, vergeturi dintr-o viaţă,
de când visez să ating ploaia inimii, de dimineaţă,
mi-e sete de lacrimi în care s-a ascuns lumina,
pe piele Satanele îşi tatuează vina.
Noaptea pune geam între mine şi lună,
vânturi mă şoptesc, norii se răzbună,
omul doarme, ploaia se dezbracă de păcate
şi le lasă să cadă pe pervaz, numărate,
sprijin fruntea pe sticlă, se deschide
doar arsura din soare, ce se laudă că ucide,
ochi cu vieţi crăpate se hrănesc din zare,
plâng în firimituri, apa se prelinge şi moare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s