Feţe de masă

under table cake

Aş vrea să fi ştiut o formulă magică, să pot să-mi trag faţa de masă de sub sticle înamorate de pahare, farfurii murdărite politicos şi tacâmuri ce încă mai păstrează gust de salivă, fără să le deranjez obiceiurile, fără să deranjez muzica maţelor, mirosul rânced al chiolhanului prelungit. Dar mâinile sunt bătrâne şi atârnă greu, odihnind un pic, doar pe gravitaţie. N-a fost nimic magic. Foamea se cască sub penelul impresionismului, dar îi place să pozeze în suprarealism. Aş fi vrut să ies dintre rame fără tam-tam, fără urări de digestie uşoară. Pe damascul meu alb, petele încă spun o poveste: pete de vin, de ciocolată, pete de grăsimi, prizoniere sub farfurie. Musafiri care s-au rezemat de mine în coate, şi-au şters nasul când li s-au desfăcut şireturile, m-au strâns în pumn, boţindu-mi candoarea. Am fost martora multor discuţii.
Mă uit în jur, în coşurile spălătoriei şi văd şi alte feţe de clovn, cu zâmbetul găurit de ţigări. Mă usucă o duioşie tivită pe margini, pe lângă înălbitor sper să mi se adauge despăgubiri în balsam.
Aş vrea să fi fost impregnată cu magie, să pot pleca fără să deranjez viaţa de apoi a lăcomiei. Să uit la spălat, dar fibrele astea cu origini modeste, de bumbac, păstrează mustrări pentru lipsa poftei de mâncare.
Aş fi avut nevoie doar de puţină magie, să pot pleca lăsându-le pofta în cui.
P.S. Mă uit şi la cei care pun folie de protecţie peste faţa de masă. Nu ştiu dacă să râd sau să plâng.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s