Om bun

baba4

Cel mai cumplit de greu lucru de pe lume este să scrii despre bunătate. Nici nu poţi spune că e pe cale de dispariţie, pentru că nu ştim sigur dacă există cu adevărat şi dacă da, atunci este foarte rară şi cu speranţa de viaţă minimă. Pentru că nu ştim ce e, definiţiile sunt aproximative. Pentru că nu ştim cum arată, chiar dacă o întâlnim, ne batem joc de ea, aşa e în firea noastră complicată şi suspicioasă, să terorizăm lucrurile simple, curate. Probabil bunătatea e micuţă, urâtă, grasă dacă bagă mâna în foc şi cu coşuri pe faţă. Cine s-ar uita la aşa ceva? Poate o dată, din greşeală. Bunătatea e ca umbra, e lângă noi, dar e imaterială, însetată de apă vie, ca să capete sens. Nu avem nici măcar un model de bunătate, greu să ne atingem mâinile cu ea.
Îl confundăm pe Dumnezeu cu bunătatea. Adevărul e că, în problema bunătăţii, Dumnezeu însuşi lasă de dorit. E asemeni Creaţiei Sale şi nu Sie Însuşi. A făcut un set de reguli stricte şi pedepseşte pentru nerespectarea lor. Iertarea e puţină, dacă vociferezi eşti trimis la Dracul. Ne dăruieşte şi bucurii, dar şi dezastre şi suferinţe. Halal cadouri. Poţi să spui că Dumnezeu e bun? Nu. Dumnezeu e înţelept.
Îmi aduc aminte de o pildă, auzită de prin biserici. O băbuţă a dat de pomană toată viaţa ei. Ajunsă la întâlnirea cu Dumnezeu, sigură pe sine, se aştepta la un loc la masa oficială şi meniu de cinci stele. Dumnezeu a dezamăgit-o însă. Din sutele de pomeni pe care le dăduse, doar şapte au ajuns la Dumnezeu: câteva căni cu apă, date unor drumeţi obosiţi, comprese calmante pentru un copil înfierbântat şi câteva mâini de căpşuni de grădină, date unor văduve de soldaţi. Nedumerită, băbuţa l-a întrebat pe Dumnezeu ce s-a ales de sutele de colaci, sticle de vin, pui fripţi, tigăi şi acatiste. Dumnezeu i-a răspuns că doar cele şapte fuseseră date din inimă, nu de dragul obiceiurilor, aplauzelor, având un plan sau din egoism. Pentru cele şapte, băbuţa nu aşteptase nici măcar un zâmbet la schimb.
Dacă am fi toţi buni, lumea, aşa cum o ştim, s-ar sfârşi, n-ar mai fi nimic de făcut, nimic de argumentat, puţine ţeluri de urmat, nicio lecţie de învăţat. Lumea ar fi o gaură neagră pentru suflete, iar noi am dispărea frumos, dar neinteresant. O mare plictiseală.
Şi totuşi … Bunătatea e ca un strop de rouă. Ia-l pe deget până nu ţi-l fură soarele. Nu te lăuda cu el, căci nu e inel cu diamant şi nu purta imitaţii de sticlă. Bunătatea e o clipa.
Nu mai spuneţi: “ Fiţi buni!” . Nu se poate. “ Fiţi înţelepţi şi nu pierdeţi clipa!”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s