O moldoveancă şî doi copchii la circ (12.07.2015)

planet circus

– Bre, Fănuţă, copchiii vor sî meargă la circ.
– Şî? Doară nu vrei ca sî-i duc io?
– Bineînţăles cî vreu, îi rându’ tău, io i-am dus la şinema! Ş-aşa o trebuit sî stau pi întuneric, di n-am putut sî număr nişi mărjelili …
– Ci mărjeli, zăludă?
– Mărjelili di la popa.
– Da’ popa ci cata?
– Îl cata pi Preasfântu’, pi sub scauni. Sî ruga şî ni-o zâs sî număr ieu mărjelili …
– Mătăniile prostalancă, di aceea n-au voie fimeile în altar, dacă nici ci-i di la Dumnezău nu ţâniţi minti! Cini ştie ci pupaţi după şi şitiţi Utrenia …
– Ci-ari boala di rinichi cu … iară schinghi vorba şî faşi pi niznaiu’. Merji sau nu merji?
– Nu merg, bre, asta-i treabă di muiere.
– Ghini, beţâvani, nu vezi cî sar ca mânjii? Puni macar şaua pi ii!
– Lasă-i, bre, cî-s copchii …
– Copchii?! Ci-ţi mai plaşi sî ti lauzi şî sî ti prosteşti cu ii, da’ di mâncari sî li deie mă-sa! Hai sî merjem, copchii, cî tăticu-i ocupat, udă gardu‘ viu la tanti Magdalena …

Iaca aşa ni-am luat copchiii şî cu urechili plezniti, di la atâta gălăjie şî chiuit, ni-am oprit direct în cort. Nici n-am apucat sî-i mulţămesc lu’ duduiţa cari ni-o condus la locurili noastri, cî s-o stâns lumina. Nu-ş ci dracu’, da’ pi undi merg, tăţi stâng lumina, di nu sî mai vedi ochi cu ochi! Ş-apoi numa’ deodată înşep nişti licurici sî fugă pisti tăt, şî eu şî copchiii am dus mâna la ochi. O namilă de pătlăjică sî învârte’ pi tăti părţâli, luminili acelea di la ie vineu. Şî în pătlăjică sî vârau nişti plavani, pi motoreti; atâta zarvă şî alergatură, di mult nu ni-o mai fost dat sî văd! Copchiii săreu ca minjea, di ni sî zguduieu maţâli. Când credem cî mai avem oleacă şî crapam, o plecat draşii şî o vinit în loc o copchiluţă, cari s-o bagat într-o vană cu apă. Sî baga până la fund şî işă prinsă di-o şfară bătută di tavan. Sî rădica până sus, sî învârte ca o morişcă, di i sî zvântau pletili şî ni umple pi tăţi cu mehlem din aşela, din vană. Şî iar îşi dăde drumu’ la fund. Copchiii săreu într-un chicior, ş-o fo’ dat gios tricourili şî sî frecau unu’ di altu’, sî sî usuşi. Olecuţă m-am enervat, cî-mi luasăm o fuştă nouă şî ni-o năclăit-o copchila. S-o crămpoţât tătă. Copchiii o înşeput sî plângă cî voieu vată di zahar. O cucoană cu conci li vinde la suprapreţ (mama lor di intelectuali!) şî nişi macar nu le dăde pi băţ. Li vârâse într-o pungă. Bre, pi vremea me li luai pi băţ şî avei şî cu şi sî ti scobeşti întri dinţi. Amu-i altfel.
Copchiii ş-o lichit tăt zaharu’ pi faţă, nişi nu ştiem dacă sî râd di ii sau di moşu’ şeala cu nasu’ roşu’, cari chicasă cu tătu’ într-o hurdubaie şă cum sî rădica începeu sî cânti muzicanţii. Cum stătem io aşa, amuţâtă, numa’ şi-o adus nişti servitori o hardughie şî mai mari, cu două roţi, iară doi băieţi, injineri, o învârteu şî să dădeu şî ii pisti cap. Merjeu pi deasupra, pi didisubt, şî-şî puneu şî câte-o fleandură pi ochi. Am zâs: „Sî-i ierte Dumnezău, aiştea sigur crapă!”. Cî aşa sî chema hardughia ceia – roata morţii – da’ no işât niminea cu dricu’ şî nici colivă nu ni-o dat, iară aciia doi s-o zbenguit di tăţi banii. Numa’ ce-am mai răsuflat olecuţă, cî o apărut unu’ gospodar, cu o scară. Urca şî coboră. Urca şî coboră. Când am zâs c-o agiuns, undi vroie iel sî agiungă, o fătucă o pus o bortă mari pi-un băţ şî i-o aşazat-o pi frunti. Ave fata nişti chiloţi din aciia di la oraş, cari ti gâdilă la noadă şî îi tot pune o mână omului pi chicior, iară gospodaru’ o treşe pin bortă. Mă gândem la Fănuţă, cum strâgă iel tăt timpu’ sî vin sî-i ţân scara, pî când gospodaru’ ceala stăte cu borta pi frunti, râde cu duduiţa şî urca şî coboră, urca şî coboră … 
Di hula-hup nişi nu vă mai zâc, copchiii s-o luat dupa nişti fimei mai mult dizbracati şî nu sî mai opreu din învârteală! Am vinit cu Hopa Mitică şî plecam acasă cu doi titirezi. Mă rădicasăm sî plec, când o intrat alţi zărghiţi, cu nişti cuţâtoaie mari, ş-o înşeput sî li arunci după două cuconiţi, ramase di la hula-hup. Aveu un drac di maşână, cari scote flăcări pi ţavă, di-o spăriet copchiii cu tătu’! Abe de-am putut sî-i ogoiesc …

Când am agiuns acasă, beţâvu’, după ci cî dornisă ca un puturos, o început a sî lua di copchii:
– Şi-i, bre, v-o aratat maimuţa curu’?
– Ci maimuţă, bre, tăticuli, ierau numa’ tanti din acelea pi cari li ţâi matali pi tabletă. Am bătut din palmi până am făcut beşâci …

 

 

Reclame

2 gânduri despre “O moldoveancă şî doi copchii la circ (12.07.2015)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s