STAR FREC

space 333

Jurnal de cord

Ziua 1. M-am pişat deja în mine, de frică.

Dragă Universule, n-a fost nici drept, nici elegant ca după ce m-ai ţinut la dospit … aaa prostit, într-o capsulă atâta timp, să mă trimiţi în spaţiu fără măcar să mă întrebi dacă ştiu să citesc hărţi. Asta ca să nu încep cu toate gurile astea negre, care se hlizesc la mine şi cu toţi meteoriţii ăştia ridicoli, care-mi scuipă praf pe ochi. Am încercat şi eu să scot nişte informaţii de la Computer dar, pentru că mă tratează cu butonul, am hotărât să-l fac de best-seller în patria lui Gagarin, oriunde s-ar afla ea.
Primele butoane pe care le-am apăsat m-au împroşcat cu ketch-up, muştar, maioneză şi sos chinezesc de prune. I-am zis:
– Bre, calculator drăguţ, dă-le dracului de sosuri, unde-i hot-dog-ul?
Enervat că l-am deranjat de la manichiură, zice:
– La bucătărie proasto, abia ai dat comanda.
– Dacă tot te-ai deranjat să-mi raspunzi, poate îmi spui ce căcat de misiune e asta?
– Misiune imposibilă, ( încetişor ) ce toantă …
– Am auzit, am auzit … chiar dacă ai dat volumul la minim.
– Am dat volumul la minim pentru rezistenţe, nu suportă limbajul vulgar.
– Nici de la klingonieni?
– Plantele agăţătoare sunt o pacoste la bord.
– De ce imposibilă?
– Nu ţi-a dat nimeni să vizionezi epopeea lui Tom Cruise cât erai la antrenament?
– Parcă am simţit eu că mi-au băgat nişte CIP-uri sub piele, când meditam …
– Atunci ştii despre ce e vorba …
– Aaaa … nu prea … cred că adormisem, îmi aduc aminte doar că sărea fericit pe canapeaua unei doamne, dar nu înţeleg de ce s-a făcut popă dupa aia … şi la o biserică de pripas, “Cooperativa ştiinţă şi precizie – reparaţii ceasuri”.
– Forget about it. Vezi că ai apăsat subtitrarea.
– Bre, Computer drăgălaş, am şi eu nevoie la toaletă …
– Butonul roz. Ah! Mi-am rupt o unghie. N-ai nici 7 ani de-acasă …
– Ăia-s de pe altă planetă. Iiiiii! Am apăsat butonul roz, dar e o gaură! Ce dracu’ să bag acolo?
– Însoţitorul de bord, e dotat să te uşureze.
– Însoţitorul de bord? Ce însoţitor? N-am găsit nici măcar furnici …
– Ce tâmpită! Eu sunt însoţitorul de bord.
– Aaaaaa … şi unde mergem, dacă nu e cu supărare? Salvăm nişte marţieni?
– Nu m-am hotărât încă, deocamdată ne învârtim în cerc, până termin cu manichiura.
– Şi eu? Eu, ce fac?
– Joc de glezne, să-ţi păstrezi muşchii tonifiaţi.
Aşa că, dragă Universule, aşa nu se mai poate! Nu ştiu de ce trebuie să ne păstrăm creierul în seif, cred c-a venit timpul să-l băgăm înapoi în cutiuţă.

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s