STAR FREC

space 333

Jurnal de cord

Ziua 1. M-am pişat deja în mine, de frică.

Dragă Universule, n-a fost nici drept, nici elegant ca după ce m-ai ţinut la dospit … aaa prostit, într-o capsulă, atât amar de timp, să mă trimiţi în spaţiu fără ca măcar să mă întrebi dacă mă pricep să citesc hărţi. Ca să nu încep să mă plâng și de toate gurile astea negre care se hlizesc la mine de parcă latră şi de toţi meteoriţii ăştia ridicoli, care-mi scuipă praf în ochi. M-am dat peste cap să scot nişte informaţii de la Computer, dar, pentru că mă tratează cu ‘înc-un click’, am hotărât să-l fac de best-seller în patria lui Gagarin, oriunde s-ar afla ea.
Primele click-uri m-au împroşcat cu ketch-up, muştar, maioneză şi sos chinezesc de prune. M-am luat de partea soft:
– Bre, Calculator drăguţ, dă-le dracului de sosuri, unde-s hot-dog-ul, burger-ul?
Enervat că l-am deranjat de la făcutul manichiurii, s-a dezis:
– La bucătărie, proasto, ai dat comanda?
– Dacă tot te-ai deranjat să-mi răspunzi poate îmi spui și mie ce rahat de misiune mai e și asta?
– O misiune imposibilă, (în șoaptă) ce toantă!
– Am auzit, am auzit … chiar dacă ai dat volumul la minimum.
– Am dat volumul la minimum pentru rezistenţe, nu suportă limbajul vulgar.
– Nici al klingonienilor?
– Plantele agăţătoare sunt o pacoste la bord.
– De ce imposibilă?
– Nu ţi-a dat nimeni să vizionezi martiriul lui Tom Cruise cât erai la antrenament?
– Parcă am simţit eu că mi-ar fi băgat nişte CIP-uri pe sub piele pe când meditam …
– Atunci ştii despre ce e vorba …
– Ăăăă … nu prea … cred că adormisem. Parcă îmi aduc aminte că sărea, fericit, pe canapeaua unei doamne, nu înţeleg totuși de ce s-a făcut popă … şi la o biserică de pripas, “Cooperativa ştiinţă şi precizie – reparaţii ceasuri”.
– Forget about it. Vezi că ai apăsat subtitrarea.
– Bre, Computer drăgălaş, am şi eu o nevoie … la toaletă …
– Butonul roz. Ah, mi-am rupt o unghie! N-ai nici măcar cei 7 ani de-acasă …
– Ăia-s de pe altă planetă. Iiiiii! Am apăsat butonul roz, dar e o gaură! Ce dracu’ să pun acolo?
– Însoţitorul de bord. E dotat să te uşureze.
– Însoţitorul de bord? Ce însoţitor? N-am găsit nici măcar furnici …
– Ce tâmpită! Eu sunt însoţitorul de bord!
– Aaaaaa … şi unde mergem, dacă nu e cu supărare? Salvăm nişte marţieni?
– Nu m-am hotărât încă, deocamdată ne învârtim în cerc până termin cu manichiura.
– Şi eu? Eu ce fac?
– Joc de glezne, ca să-ţi păstrezi muşchii tonifiaţi.
Aşa că, dragă Universule, aşa nu se mai poate! Nu ştiu de ce trebuie să ne păstrăm creierul în seif, cred c-a venit timpul să-l punem înapoi în cutiuţă.

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.